LAUDA

LAUDA

1136. - Lauda de sine numai atunci este ingaduita cand omul este deznadajduit sau calomniat si sa-si mentina echilibrul in viata (II Cor. 11, 18; 12, 6). Crestinul intelept sa nu se laude cu intelepciunea sa, cel tare sa nu se laude cu taria lui, cel bogat sa nu se laude cu bogatia lui, ci tot cel ce se lauda se poate lauda cand cunoaste pe Domnul, dreptatea si judecata pe pamant (Ier. 23-24). Nu cel ce se lauda singur va fi indreptatit ci numai acel pe care Domnul il lauda (II Cor. io, 18). “Vai de omul al carui nume este mai mare decat faptele sale”. -Pateric p. 220.

1137. - Este ingaduit a lauda sincer si cu dreptate pe aproapele pentru a-l incuraja spre fapta buna a legaturilor de colaborare frateasca. Insa a-l lauda pe nedrept, cu gand viclean si lingusitor este un pacat mare, caci ii otravesti sufletul, mai ales daca este om slab sufleteste. “Astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, ci pantecelui lor si prin vorbiri dulci si amagitoare le insala inimile celor lesne crezatori”(Rom.Vl, 18). Multi dintre oamenii Bisericii sunt dispusi sa laude fara prea mult discernamant duhovnicesc si astfel, seamana pacatul mandriei care ruineaza viata duhovniceasca a fratilor lor cei intru Hristos. Lauda in treburile duhovnicesti se cuvine a fi folosita cu multa grija si bine masurata, pentru ca ea sa fie aducatoare de folos bineplacut lui Dumnezeu (I. Hrisostom - l Timotei Om. III; Evrei Om. 17).

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

LAUDA

Vizualizari: 1242

Id: 669

Imagine:

Share: