Limesul dunarean in vremea lui Constantin cel Mare » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Limesul dunarean in vremea lui Constantin cel Mare

Din cele mai vechi timpuri spatiul danubiano-pontic a constituit un punct de interes pentru Imperiul roman, mai ales datorita coloniilor grecesti, importante centre comerciale. Acestea au intrat in sfera de influenta romana in anul 71 i.d.Hr., dar intreg spatiul a fost cucerit de imparatul Traian (98-117d.Hr.) In perioada imperiala Statul roman prefera sa-si intinda frontierele de-a lungul unor obstacole naturale, cum ar fi fluviile, pe malul carora sa ridice fortarete si castre organizate in limes18. Elementele componente ale unui limes erau: valul (vallum), castrele (castri), castelele (castelii), turnurile (burgi, turris) si santul (fossa). In spatele valului erau construite, la distante ce puteau varia intre 5 si 10 kilometri, castrele si turnurile de supraveghere care utilizau diverse mijloace de semnalizare, iar miscarea trupelor se efectua pe drumul strategic (via) ce unea castrele, urmand castrele si linia limesului. Limesul dobrogean a cunoscut o evidenta deteriorare in timpul invaziilor carpo-goto-costoboco-sarmatice din 242 si 245-247, fapt dovedit si de descoperirile arheologice din Dobrogea. Refacerea limesului s-a facut dupa 50 de ani in vremea lui Diocletian (284-305) si Constantin cel Mare (306-337).

Principala sursa despre organizarea militara a teritoriului dobrogean in secolul al IV-lea o constituie Notitia Dignitatum care este datata din vremea lui Constantiu al II-lea (337-361), la care se adauga informatiile oferite de Itinerarium Antonini alcatuit pe baza unui model din vremea lui Diocletian. Notitia Dignitatum ne arata ca la Noviodunum se afla comandantul legiunii I Iovia, la Troesmis se afla comandantul legiunii a II-a Herculia, iar Itinenrarium Antonini situeaza la Noviodunum legiunea a II-a Herculia, iar la Troesmis legiunea I Iovia. De aici rezulta ca unul din cele doua izvoare literare prezinta unele informatii gresite. Rezolvarea acestei probleme a fost adusa de descoperirea unor inscriptii, dintre care una la Troesmis: "Dis Manibus/Valerio Thiumpo qui militavit in legione XI Claudia lectus in sacro/comitatu lanciarius deinde protexit/annis V missus praefectus legionibus II Herculiae/egit annis/XXXXV mensibus III diebus XI Aurelius..." "...zeilor Mani. Lui Valerius Thiumpus, care a fost ostas in legiunea XI Claudia, ales apoi lancier in trupele de garda ale imparatului, dupa aceea a fost protector timp de 5 ani, lasat la vatrasi apoi facut prefect al legiunii II Herculia, in care functie a ramas doi ani si jumatate, incetand din viata, in varsta de 45 de ani, 3 luni si 11 zile. Aurelius i-a pus lespedea de mormant...". Aparitia limesului scitic se datoreaza numeroaselor invazii ale bastanilor, gotilor, carpilor si sarmatilor din 280-295, inabusite de armatele imperiale conduse de augustul de Rasarit si de caesarul Galerius, care-si muta capitala la Sirmium.

Textele care mentioneaza refacerea limesului sunt dublate si de marturiile arheologice. Astfel au fost descoperiti stalpi militari cu numele lui Diocletian la Tomis, pe drumul ce leaga Tomisul de Histria, la Arrubium, la Carsium si la Tegulicum. In anul 1987, la Dunavat, cercetarile arheologice au scos la iveala o inscriptie edificatoare pentru lucrarile efectuate pe limesul scitic in timpul tetrarhiei. Textul relateaza despre intemeierea cetatii de aici, a Halmyrisului, intalnita in antichitate si cu alte nume precum Salmorus sau Thalamonium. Multi cercetatori atribuie acestei perioade si inceputul lucrarilor de refacere la o serie de cetati precum Carsium, Capidava, Dinogetia, Tropaeum Traiani, Noviodunum si Troesmis, lucrari care au fost terminate in timpul imparatului crestin Constantin cel Mare.

Ridicarea din temelii a unor cetati din Dobrogea in vremea lui Constantin cel Mare rezulta din inscriptia descoperita la Tropaeum Traiani, datata 315-317. Redam in continuare un fragment al ei: "Romanae securitas libertatisque vindicibus/Dominis nostris Flavio Valerio Constantino et Liciniano/Licinio piis felicibus aeternis Augustis/quorum virtute et providentia edomitis/ubique barbarum gentium populis/ad confirmandam limitis tutelam etiam/Tropaensium civitas auspicato a fundamentis/feliciter opere constructa est" ("...Fiind aparatori ai securitatii si libertatii romane Domnii nostri Flavius Valerius Constantinus si Licinianus Licinius, piosi, fericiti si vesnic augusti, prin a caror virtute si intelepciune au fost supuse pretutindeni popoarele de semintie straina, in scopul asigurarii durabile a fost zidita cu succes, din temelii si cetatea Tropeenilor, pe vremea cand prefecti ai preotoriului erau Petronius Annianus, barbat de rang senatorial si Iulius Iulianus, barbat de rang ecvestru, prea credinciosi vointei divine a acestora). Asupra continutului acestui fragment, istoricul Ioan Barnea emite ipoteza ca gotii patrunsesera la Sud de Dunare, in toamna anului 314, chemati in ajutor de Licinius, in luptele sale cu Constantin. Dupa ce a fost restabilita pacea intre cei doi, trupele unite au pornit impotriva gotilor. In amintirea acestei victorii Constantin a luat titlul de Gothicus Maximus. In ceea ce priveste a doua parte a inscriptiei, ea ridica unele semne de intrebare asupra dimensiunilor limesului scythic, mai ales datorita termenului de tutela ce inseamna paza, aparare, ajutor si sprijin. Acest cuvant impreuna cu celelalte ad confirmandam limitis exprima ideea ca cetatea a fost construita pentru a reprezenta un sprijin al zonei de frontiera. Civitas Tropaensium se afla la o distanta de aproximativ 20 de kilometri in linie dreapta fata de Dunare, putand fi considerata drept componenta a limesului scythic30. Ipoteza ramane valabilasi pentru alte cetati precum Ibida, Ulmetum si Zaldapa, aflate intr-o situatie asemanatoare cu cea a cetatii Tropaeum.

Importanta limesului scythic este aratatasi de numirea lui Flavius Dalmatius, fratele vitreg al lui Constantin cel Mare in functia de comandant al malului gotic (ripam Gothicum Dalmatius). Pornind de la descoperirile arheologice carea atesta existenta gotilor in Nordul Dunarii si de la faptul ca acestui frate al lui Constantin i se rezervase dupa moartea imparatului administrarea provinciilor din Moesia Secunda si Scythia Minor, termenul de ripa gothica poate fi aplicat asupra intregii linii a Dunarii de la varsarea Oltului pana in Delta. De asemenea, linistea asigurata de victoriile obtinute asupra sarmatilor si gotilor au permis consolidarea unor vechi fortarete si ridicarea altora. Putem aminti in acest sens asa-numitele castre si castella, nu numai pe malul drept al fluviului, dar si pe cel stang, cum este castrul de la Barbosi, situat in apropiere de Dinogetia, unde este atestata o ultima faza de vietuire in prima jumatate a secolului al IV-lea. Dintre celelalte cetati ridicate din temelii sau reconstruite, avem informatii sigure despre Flaviana identificata cu satul Rasova, de pe malul lacului Baciu in punctul "Pescarie" si despre Constantiniana Daphnae.

Efortul de reconstructie este insotit in perioada domniei lui Constantin cel Mare de o circulatie monetara intensasi de prezenta pe limesul scitic a unui important efectiv de trupe auxiliare. In Scythia Minor sunt mentionate acele unitati de cavalerie cunei equitum, care erau formate din stablesiani, proveniti din garzile imperiale si stratores, proveniti din randul garzilor provincile. Chiar daca in Notitia Dignitatum, apare un singur cuneus equitum catafractorium la Arrubium, la Histria s-a descoperit o inscriptie din perioada tetrahiei, despre un cuneus equitum catafractorium, cu numarul XII, care-si avea sediul in castelul de la Trimamium. Situatia poate fi explicata prin faptul ca mutarea unitatii dintr-o cetate din interiorul provinciei intr-una de pe limes, transformata in trupa de manevra era un procedeu intalnit destul de des. Tot Notitia Dignitatum mentioneaza o a doua categorie de trupe auxilire stationate pe limesul scitic si anume aceea numita milites, unitati exclusiv de infanterie asemanatoare cu auxilires din Moesia Prima. S-a sugerat la un moment dat posibilitatea ca milites sa fi provenit din transformarea unor trupe retrase din legiunile de granita in unitati de sine statatoare si prin desprinderea unor efective din auxilia. Divizarea unei cohorte mai vechi, prezenta in vremea lui Constantin cel Mare in regiunile de Nord-Vest ale Scythiei sau recrutarea din randul populatiei locale a dus la formarea celor doua unitati milites Scythici. Din aceste cateva exemple putem vedea cum prin inititive de reconstructie, misiuni miltare ofensive, numarul mare de trupe stationate in zona, imparatul Constantin cel Mare a fost creatorul limesului scitic.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: