LITERATURA AGHIOGRAFICA

LITERATURA AGHIOGRAFICA :: Patristica

Literatura aghiografica

Pe langa opere isorice, viata crestina din perioada patristica prezinta si literatura aghiografica. E un gen literar care, in perioada lui cea mai veche, exprima trairile de culme ale multor crestini, mistuiti de foc, apa, fiare sau fier in vremea persecutiilor.

Aghiografia are trei perioade principale:

1) martirii;

2) sfintii;

3) monahii.

Martirii sunt prezentati prin trei feluri de documente:

1) Actele sau faptele martirilor propriu-zise;

2) Istorii ale martirilor;

3) Povestiri sau legende despre martiri.

Actele sau faptele martirilor - sunt documente civile, oficiale, contemporane cu intamplarile pe care le povestesc. Ele sunt procese verbale ale sedintelor de judecata ale martirilor, cuprinzand interogatoriul luat de proconsul sau guvernator, raspunsurile acuzatiilor, sentinta si uneori dovada ca sentinta s-a executat. Aceste procese-verbale, scrise de grefierii statului, se pastrau in arhive. Crestinii puteau, uneori, cu complicitatea functionarilor, sa obtina copii de pe aceste procese-verbale, carora ei le adaugau cateodata o mica introducere si o mica concluzie.

Istoriile martirilor - au aproape aceeasi valoare istorica, fiind documente intitulate Patimi sau martirii, redactate de martori oculari sau contemporani vrednici de crezare. Desi neoficiale, aceste piese au mare importanta, pentru ca ele sunt relatari facute de persoane care au asistat la procesul si executarea martirilor si pentru ca aceste relatari au fost insusite de o Biserica sau alta si trimise ca documente oficiale altor Biserici. Personajele: judecatori, grefieri, martiri, au atitudini reale, cerute de situatia in care se gasea fiecare. Cuvantarile judecatorilor si ale martirilor sunt mai lungi si mai inflorite in relatarile martorilor oculari decat in Actele oficiale. Uneori judecatorii fac eforturi spre a usura situatia martirilor, iar cand nu reusesc - si aceasta se intampla aproape intotdeauna - ei ii condamna cu parere de rau pe acuzati. Acestia, in general, raspund cu precizie la intrebari, dar uneori trec la atac impotriva religiei sau culturii pagane.

Citam din Acte si Martirii:

1) Actele Sf. Justin si ale tovarasilor sai;

2) Actele martirilor Scilitani, adica de la Scilium, in Numidia, acte care reprezinta poate chiar procesul-verbal prin care proconsulul Saturninus condamna la moarte pe sase crestini din Cartagina, in 180. Textul acestor acte este cel mai vechi document de limba latina crestina cunoscut pana astazi;

3) Actele pro-consulare ale Sf. Ciprian;

4) Martiriul Sf. Policarp;

5) Martiriul lui Ptolemeu si Ludus;

6) Actele Sfintilor Carp, Papii si Agatonice, arsi de vii sub Marcu Aureliu (161-180).

7) Scrisoarea comunitatilor de la Lyon si Viena catre comunitatile din Asia si Frigia, despre persecutia contra crestinilor la Lyon;

8) Actele lui Apoloniu care se aflau in colectia vechilor acte martirice ale lui Eusebiu; Apoloniu, care era vestit in Biserica Romei prin stiinta si filosofia sa, a fost judecat de prefectul pretoriului Perennius, care s-a straduit zadarnic sa-l reintoarca pe martir la paganism. Apoloniu a comparut in fata Senatului care, potrivit unei legi mai vechi privitoare la crestinii care aparusera deja in fata unui tribunal, iar acum nu retractau, l-a condamnat la decapitare. Cuvantarile lui Apoloniu, descoperite de curand, se incadreaza, in buna parte, cugetarii apologetice;

9) Patimirea Sfintelor Perpetua si Felicitas, scrisa probabil de Tertulian pe la 202-203 si tradusa in greceste de acelasi autor. Viziunile si framantarile duhovnicesti ale martirilor sunt instructive pentru conceptia eshatologica a vechilor crestini;

10) Martiriul Potamienei si al soldatului Vasilide, pe la 202-203;

11) Martiriul lui Pioniu, prelucrat dupa acte autentice. Pioniu, un preot foarte invatat, sufera martiriul la Smirna sub Deciu. Lungile lui cuvantari si replicile pe care le da reveleaza tendinta de a teologhisi.

12) Actele lui Maximilian, tanar crestin din Numidia, care nu vrea sa recruteze in armata romana, pentru ca, zice el, "eu sunt soldatul Dumnezeului meu". E condamnat la moarte prin sabie. Avea 21 de ani.

13) Actele lui Marcel, centurion, care refuza sa sacrifice in cinstea zilei de nastere a imparatului, pentru ca, zicea el, e soldatul lui Iisus Hristos;

14) Actele lui Felix de Tibiuca, condamnat la Cartagina (303) pentru a nu fi predat Sf. Scriptura sa fie arsa. "Prefer sa fiu eu ars decat sa las sa fie arsa dumnezeiasca Scriptura";

15) Actele si testamentele celor 40 de martiri, care su suferit moartea la 320, la Sevasta, in Armenia. Testamentul e instructiv prin bucuria si mandria de a muri pentru Hristos. Martirii vor ca ramasitele lor pamantesti sa fie ingropate la un loc, la Sarin, aproape de Zela. Unii ii saluta pe parintii lor, altii pe sotiile sau copiii lor, altii pe credinciosii lor, altii pe logodnicele lor. Ei roaga ca nimeni sa nu-si insuseasca ceva din ramasitele lor pamantesti;

16) Despre martirii Palestinei, opera a lui Eusebiu, pierduta dar folosita substantial in Istoria bisericeasca.

Exista si Acte ale martirilor persani.

Povestirile sau legendele despre martiri - fiind puse in scris la ceva timp dupa intamplarea lor, acestea nu au o valoare istorica prea mare. Legenda inlocuieste istoria, imbracand-o in literatura. Simplitatea realitatii ajunge sa fie descrisa ca adevarata expunere ampla de credinta. Martirii respectivi dispretuiesc chinurile cu mult orgoliu si au un comportament putin crestin. Viziunile, visele si minunile ocupa un mare loc. Aceste martirii falsificate prin fictiune, nu ajuta, in general, o dezvoltare duhovniceasca in credinciosi. Acest stil ia amploare in martiriile Sf. Clement, al Sf. Ignatie, al Sf. Irineu, ajungand la stadiul de roman - ex: martiriile Sfintilor Laurentiu, Sebastian, Cosma si Damian etc.

Monahii - sunt eroii crestinismului, dupa perioada persecutiilor, impreuna cu sfintii. Paralel cu povestirile sau legendele despre martiri apare aghiografia propriu-zisa care e, in fond, acelasi gen literar cu povestirile martirilor. Vietile Sfintilor folosesc in mare masura acelasi material si aceleasi procedee literare ca vietile romantate ale martirilor.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare: