Litia mica pentru morti

Litia mică pentru morţi

Se face în toate zilele peste an, seara după sfârşitul Vecerniei şi dimineaţa după sfârşitul Utreniei, în zilele obişnuite; iar în zilele de sărbătoare, precum în duminicile când se cântă polieleu şi doxologie, la sărbătorile cele mari, la înainte‑prăznuire şi după‑prăznuire, Litia aceasta pentru morţi nu se face.

Rânduiala ei este următoarea:

Seara după sfârşitul Vecerniei şi dimineaţa după sfârşitul Utreniei, preotul ia cădelniţa cu tămâie şi ecleziarhul ia sfeşnicul cu lumânarea aprinsă, mergând înaintea preotului ce‑şi are pus pe sine epitrahilul; iar cântăreţii urmând, cântă o stihiră din cele de la Litia bisericii, preschimbându‑le, o dată una, altă dată alta, de câte ori se face Litia; şi când ajung în tinda bisericii, preotul stă în mijloc şi, după terminarea stihirii, zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Şi îndată: Sfinte Dumnezeule… (pe glasul stihirii, însă repede în amândouă stranele). Slavă… Şi acum…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… Şi îndată se cântă troparele acestea ale morţilor, iar preotul cădeşte icoanele din tindă şi poporul.

Troparul, glasul al 4‑lea:

Cu duhurile drepţilor celor ce s‑au săvârşit, odihneşte, Mântuitorule, sufletele robilor Tăi, păzindu‑le pe dânsele întru viaţa cea fericită care este la Tine, Iubitorule de oameni.

Întru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se odihnesc, odihneşte şi sufletele robilor Tăi, că însuţi eşti iubitor de oameni.

Slavă…

Tu eşti Dumnezeu, Care Te‑ai pogorât la iad şi ai dezlegat durerile celor ferecaţi, Însuţi, şi sufletele robilor Tăi, odihneşte‑le.

Şi acum…, al Născătoarei:

Una curată şi preanevinovată, Fecioară, care ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu, roagă‑L să mântuiască sufletele robilor Săi.

Şi îndată diaconul sau preotul zice această ectenie:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor din veac adormiţi în dreapta credinţă: a strămoşilor, a moşilor, a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor, a fiilor şi a tuturor sufletelor celor dintr‑o rudenie şi seminţie cu noi, care mai înainte au adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; a ctitorilor sfântului locaşului acestuia, a miluitorilor şi binefăcătorilor şi a tuturor celor ce s‑au ostenit şi au slujit în sfânt locaşul acesta: arhierei, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi slujitori ortodocşi creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni, şi a robilor lui Dumnezeu care acum se pomenesc (N); şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele şi numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura celor vii, în împărăţia cerurilor şi în raiul desfătării, unde toţi drepţii se odihnesc.

Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Strana: Dă, Doamne

Diaconul sau preotul: Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne miluieşte. Apoi preotul citeşte această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavolul l‑ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale; Însuţi, Doamne, odihneşte şi sufletele adormiţilor robilor Tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală au săvârşit ei, cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă‑i. Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu eşti fără de păcat, dreptatea Ta este în veac şi cuvântul Tău este adevărul.

Ecfonis:

Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început, şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Strana: Slavă… Şi acum…, Doamne miluieşte…, Părinte, binecuvintează

Preotul:

Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor, sufletele robilor Săi cei mutaţi de la noi, în locaşurile drepţilor să le aşeze, în sânul lui Avraam să le odihnească şi cu drepţii să le numere; iar pe noi să ne miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.

Preotul:

Veşnică pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri (de trei ori).

Dumnezeu să‑i fericească şi să‑i odihnească pe dânşii, iar pe noi să ne miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.

Preotul:

Întru fericită adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri ortodocşi creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni şi le fă lor veşnică pomenire.

Strana cântă: Veşnica pomenire… pe glasul al 3‑lea (de 3 ori).

Ecleziarhul, luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la preot, le aduce la locul lor, iar preotul stând înaintea uşilor zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte‑ne pe noi.

Categoria: Slujba inmormantarii

Cautare: