Lumea de acum e doar o umbra a celei viitoare

Lumea cea de acum, cea văzută, e doar o umbră a veacului viitor, duhovnicesc, fără de moarte, a viitorului pământ al celor vii (Psalmi 26, 19). Oare este un lucru raţional să ne lipim de umbră, iar nu de însuşi adevărul, de veacul care va să vină, cel cu adevărat real, şi de ziua cea veşnică?

Trece chipul lumii acesteia, se schimbă anotimpurile anului, se schimbă neîncetat atmosfera sau văzduhul înconjurător, o generaţie trece şi altă generaţie vine, trec împăraţii, se schimbă unul cu altul, trec oamenii mari şi mediocri şi toate talentele lor, trece frumuseţea omenească şi se preface în gunoi, trec chipurile zilei şi nopţii, nesfârşit de feluritele forme ale cerealelor şi tuturor plantelor - totul trece şi se preface în stricăciune.

Singur Dumnezeu nu Se schimbă niciodată şi rămâne veşnic Unul şi Acelaşi. Preabun. Preasfânt, Preaînţelept, Preafrumos, Preafericit. Veşnic, Atotputernic - precum şi sufletul cel omenesc, cel zidit după asemănarea Lui, dacă a ajuns la sfinţenie.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 16)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: