Lumea monahala

Bătrânul Teolipt avea privirea pironită asupra Pustnicului care vorbea cu circumspecţie iradiind credinţă şi, ca şi cum îşi simţea cuvintele în adâncul inimii, în timpul în care Ascetul îşi completa gândurile, îşi mişca aprobativ capul său cu totul alb. Monahul Hrisostom, auzind adevărurile acestea cunoscute lui, formulate cu convingere de fratele Pustnic, simţea o adâncă satisfacţie, care se oglindea pe fizionomia lui de o simplitate copilărească. Chinuind cu mâinile, încurcat, nişte metanii aghioritice din scoici, avocatul părea surprins de faptul că teme pe care el le considera nedemne de orice discuţie, formau subiectul unui întreg tratat, dintr-o lume până acum necunoscută lui. Şi părea mirat cum nişte oameni destoinici, sănătoşi şi culţi, se închid din voinţă liberă în Mănăstirile şi Sihăstriile Sfântului Munte, privind numai la dreptatea de după moarte. Şi aceasta ca să petreacă aici în lipsurile cele mai dureroase, departe de prieteni, de cei ai casei, de rude, refuzând comodităţile lumeşti care fac viaţa oarecum suportabilă şi, cu toate acestea, osteneala vieţii lor să nu-i istovească, ba chiar părând să se simtă ei înşişi foarte fericiţi. Negreşit, în sufletul avocatului se petrecea în acel ceas o luptă între sentimente eterogene, din care nimeni nu putea încă să prevadă cu probabilitate ce ar putea ieşi.

(Teoclit Dionisiatul, Dialoguri la Athos, Vol. I – Monahismul aghioritic, traducere de Preot profesor Ioan I. Ică, Editura Deisis – Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Alba Iulia, 1994, pp. 178-179)

Categoria: Articole

Cautare:

Lumea monahala

Vizualizari: 722

Id: 5996

Imagine:

Share: