Lumina Sfantului Duh

Cum poate cel ce a învăţat carte şi s-a educat mult să citească în cărţi dacă n-are lumină? Are cărţile. Însă, dacă n-are lumina, cum le va studia? La fel se întâmplă şi cu rugăciunea. Cum Îl vom „studia” şi cunoaşte pe Dumnezeu, fără lumina tainică a cunoaşterii dumnezeieşti? Această lumină nu este decât o putere suprafirească, trimisă de Dumnezeu, care înconjoară şi adună mintea, ce împiedică să plece şi să se risipească spre cele pământeşti şi o ţintuieşte spre odihnitoarea privelişte şi comuniune cu Dumnezeu.

Atâta vreme cât lumina Sfântului Duh nu luminează mintea noastră, rugăciunea pe care o facem este nestatornică şi neroditoare. Iar mintea, cugetând lucruri zadarnice, chiar şi cele pe care oamenii le consideră necesare, rătăceşte, fără să-şi dea seama că devine sclavul tiranului închipuit, care-o târăşte încolo şi-ncoace, în griji, treburi, probleme „ale lumii acesteia”.

Să ne luptăm deci din toate puterile noastre pentru a-l învinge pe diavolul cel „săditor de zâzanie”, care prin dorinţe viclene şi gânduri deşarte ne fură nepreţuita roadă duhovnicească a rugăciunii şi ne ţine sufletul în întuneric. Să-L rugăm fierbinte pe Domnul, „lumina lumii”, să trimită Sfântul Său Duh şi să topească cu lumina nezidită a Lui acest întuneric al sufletului nostru, care numai aşa se va putea uni cu Dumnezeu.

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, p. 90-91)

Categoria: Articole

Cautare: