Lupta dintre ateism si crestinism - Cararea Imparatiei

Lupta dintre ateism si crestinism - Cararea Imparatiei - Pr Arsenie Boca

Lupta dintre ateism si crestinism

Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, atat in conceptia oamenilor de stiinta cat si a maselor nestiutoare, lumea fusese creata sau exista din vecii vecilor, fiind guvernata de un Dumnezeu, de o putere creatoare a toate, asa dupa cum invata Biserica crestina. Pana la sfarsitul acestui secol toate rupturile ce s-au facut, in numarul nesfarsit al diviziunilor sectare, nici una n-a ajuns ca sa atinga treapta cea mai de jos, a negatiei lui Dumnezeu; cu toate ca toate ereziile, avand pe tatal minciunii ca conducator al lor, impinse pana la absurd, neaga existenta lui Dumnezeu. Oamenii deci, nebagand de seama de vraja vrajmasa care prin diferite amagiri si inselatorii ii face sa se creada intru sine mai presus de Biserica si de cele sapte soboare, incep sa se taie in Scripturi dupa cum ii taie capul pe fiecare, fara sa tina cont de ceea ce a zis Domnul. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant, iar intreaga Scriptura este data spre talcuire numai Bisericii, care este mama noastra ocrotitoare si sub aripile careia putem sa crestem si sa ne mantuim.

Toata lucrarea antihrista a diavolului, insotita de tot felul de puteri si semne si de minuni mincinoase, sunt ingaduite de Dumnezeu pentru fiii pierzarii fiindca n-au voit sa primeasca iubirea Adevarului, aratat de Biserica prin Sfintii Parinti, ca sa se mantuiasca. Pentru aceea Dumnezeu le trimite amagiri puternice, ca sa dea crezamant minciunii si ca sa cada sub osanda toti cei ce n-au crezut adevarului ci au indragit nedreptatea.

Iar unitatea Bisericii noastre pe care a intemeiat-o Domnul, si al carui cap vazut si nevazut este numai El, prin puterea Duhului Sfant ne-a oranduit episcopi si preoti ca sa pastoreasca Biserica Lui, pe care a castigat-o cu Sfant Sangele Sau, deci nu exista alta Biserica decat aceea pe care a intemeiat-o Iisus Hristos prin apostolii Sai si care este una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca.

Iata deci ca diavolul, prin amagirile sale, a dezbinat pe oameni prin ura sa, sa creada in mai multi dumnezei mincinosi, al caror tata le este el. Abia in primii ani din secolul al XIX-lea, noua conceptie despre lume e data la iveala, afirmandu-se cu toata taria cum ca: "lumea asa cum o vedem sau o cunoastem din carti, n-a fost nici creata si nici nu exista din vecii vecilor.

Stiut este din toata lectura facuta ca materialismul dialectiv e ateu; profeseaza negatia spiritului, negatia lui Dumnezeu, negatia nemuririi, invierii si Imparatiei lui Dumnezeu ... Bun. Dar cu asta inceteaza de a mai fi Dumnezeu? S-a terminat cu nemurirea? Nu mai este inviere si judecata? Dar pe faptul ca multi oameni, pot fi ei milioane la un loc care sa sustina parerea de mai sus, prin aceasta inceteaza de fapt de-a mai fiinta dogmele fundamentale ale crestinismului? Mai pe scurt, daca a spus Ludovic Fenerbach, care a lucrat pentru laicizarea religiei, cum ca: nu religia a facut pe om ci omul a facut religia, iar contemporanul sau David - Frederic Strauss a supus Evangheliile unei critici in toata regula, iar... isi indrepteaza ... sale lovituri filozofice impotriva batranelor dogme crestine, urmeaza urmeaza de aci ca omorand pe toti oamenii care cred cum trebuie in Dumnezeu cu asta ai scapat de Dumnezeu? ...

Dar abia se dezvaluie Adevarul ce trebuie scos la iveala. De aci incolo incepe sa se descopere partea lucratoare si biruinta Adevarului prin jertfa. Acum cand valurile inspaimantatoare ale negatiei lui Dumnezeu cauta sa tulbure pacea din inima celor ce cred in El, in Biserica Lui cea adevarata si-n Evanghelia Lui. Nu usoare sunt aceste probe, si numai acei care sunt intariti si care au crezut pe Iisus Hristos in inima lor pana in varsta maturitatii, prin iubirea Lui de oameni, pot sa reziste acestui razboi antihrist pana la sfarsit. Iar toate sfortarile lui sunt ca sa ne faca sa cadem din iubire, prin nerespectarea datoriei de-a rabda nedesavarsirea semenului tau, si de a te lasa ca sa fi condus intru toate de mana nevazuta a Providentei divine. Lupta ce o dau cei ce asculta de vraja diavolului cum ca nu este Dumnezeu si toate celelalte care formeaza dogmele crestinismului, loveste pe fiii lui Dumnezeu, cernandu-i prin sitele suferintelor de tot felul, prin care a trecut Domnul, implinindu-se cuvintele Lui: "Daca pe voi lumea va uraste, ganditi-va ca M-a urat mai intai pe Mine, si daca pe Mine M-au prigonit si pe voi va vor prigoni". In toate aceste suferinte, puterile intunericului urmaresc doua lucruri: in primul rand sa ne faca sa uram pe acei ce ne trec prin cuptorul suferintei si, in al doilea rand, sa ne faca sa ne razbunam sub diferite forme, apasandu-ne cu legi sau oameni. In cuptorul ispitelor, deci, se clarifica omul ca ce este si unde-i este inima si nadejdea lui.

Cararea insa cea mai buna de urmat in aceste stramtori nu este alta decat a lui Iisus si dupa El a tuturor sfintilor care avand pe Iisus in inima si in mintea lor, au fost inarmati cu toate armele in asa fel ca au stiut cum sa raspunda atacului diavolului, biruindu-l cu iubirea lui Iisus. Au stiut cum sa se supuna stapanirilor antihristice pana si atunci cand acestea au voit sa le taie capul sau altceva sa le faca, pentru ca n-au voit ca sa refuze sfintele invataturi ale Mantuitorului si sa le primeasca pe ale lor.

Toate masurile lor de constrangere ce au fost facute pentru negarea sau tagaduirea Dumnezeului celui adevarat, precum si a lucrurilor Lui care Le-a facut pentru mantuirea noastra, n-au avut nici un efect asupra sufletelor lor, pentru ca Iisus Hristos care era in inimile lor, nu putea sa fie constrans sa faca ceva ce nu-l place pe El. Pe Domnul nu l-a putut constrange decat suprema Sa bunatate, desavarsirea Sa, care a biruit ingustimea ateismului lui Iuda, dandu-i votul: "Ce faci, fa mai curand". Toti ceilalti apostoli n-au inteles cuvantul acesta atunci, ci credeau ca vorbeste de ceva cumparaturi cu Iuda, intrucat purta punga comunitatii si praznicul era aproape. Aci se mai implineste si cuvantul proorocului: "Iara dusmanii omului sunt cei din casa lui".

Tot de aci mai reiese si un alt invatamant: stiinta cu toate termenele ei nu-ti angajeaza viata in joc niciodata, iara credinta crestina intotdeauna. Masura coacerii in crestinism atunci se zice ca a ajuns la maturitate, cand am ajuns si noi ca sa trecem din lumea aceasta biruitori in toate ispitele si durerile prin iubirea lui Iisus impinsa pana la jertfa. Aceasta este cea mai inalta virtute in crestinism, ca sa ajungi sa simti si tu durerea care a simtit-o "Crinul de pe cruce", plangand nemernicia oamenilor si rugandu-te pentru iertarea lor.

Apostolii n-au inteles atunci suprematia spiritului liber a lui Iisus, pentru ca inca nu se pogorase Duhul Sfant peste ei, care sa le dea putere ca sa bea acelasi pahar si de a se boteza cu acelasi botez pe care l-a primit Iisus. Lucru sigur ca daca intelegeau atunci toti se ridicau impotriva, in frunte cu Petru, cand Iisus a invoit toate consecintele ateismului lui Iuda "Ce faci fa mai curand". Dar, dupa pogorarea Duhului Sfant, li s-au luminat puterile mintii si-au inteles necesitatea jertfei si linistea deplina a Mantuitorului impotriva agresiunilor necredintei. De acum moartea nu mai e pedeapsa a firii ci pedeapsa a pacatului. Ca atare trebuie primita fara sovaire si reactiune.

Trebuie sa acceptam cu mintea si cu inima netulburata pe oricine care, neputandu-ne desface de dragostea lui Iisus Hristos, nu-i ramane altceva de facut decat de a ne omori pur si simplu. Caci in aceste doua tabere (crestinism si ateism) nu poate fi pace, numai daca trece una peste alta. Prima tabara este totdeauna pasnica si senina si cu inima atat de larga incat iarta totul si vrea ca toata lumea sa se mantuiasca. Cea de-a doua insa, este plina de rautate si desavarsesc in bine pe cei din prima, trecandu-i prin cuptorul suferintelor. Noua ne-ar fi paguba suprema de-a trada crestinismul de frica lor sau de frica durerilor. Nu trebuie sa ne facem de vrajba cu ei intrucat sunt stapanirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru pacatele noastre. Deci ii acceptam nu de frica, nici din diplomatie, nici urmarind vreun castig sau cinste desarta, ci din convingere ca asa ne punem de acord cu Providenta care ni i-a adus cu rosturi voite de Dumnezeu "pentru ca sa-i adune laolalta pe fiii lui Dumnezeu cei risipiti", pentru ca toti sa fie "o turma si un Pastor".

Mantuitorul nu ne-a invatat care forma de stat mantuieste oamenii, care reforma monetara sau agrara ne duce la Imparatia lui Dumnezeu. Ba chiar a spus ca lipirea inimii de bogatii duce la osanda. Asa ca sa nu ne prinda mirarea cand vedem ca unora, bogati de aceste pamantesti, le vine vremea osandei inca de pe aici, pentru ca pe buna dreptate vine, fiindca n-au avut grija de lazarii de la poarta. Deci, felul cum isi chiverniseste stapanirea factorul economic creator de forme istorice e treaba stapanirii, noi trebuie sa dam Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu, indiferent ce masuri ia "Cezarul" pe faptul ca noi mai avem un Imparat si-o Imparatie dincolo de hotarele acestei lumi. Cam intotdeauna stapanirile pamantesti au fost in conflict cu aceea a Providentei Divine dar Dumnezeu lucreaza mantuirea noastra prin mainile lor. Deci, ori de cate ori stapanirile acestea pamantesti si trecatoare ar cauta sa nege existenta lui Dumnezeu sau a lucrurilor lui, o recunoastem ca stapanire din ascultare de Dumnezeu, pentru ca El conduce si stapanirile vremelnice si le ingaduie pentru ca sa desavarseasca pe noi prin toate suferintele si caznele.

Nu trebuie sa reactionam impotriva stapanirilor celor ce nu cred in Dumnezeu si in lucrurile Lui pentru ca sa nu fie, ca nu este stapanire fara numai de la Dumnezeu, dar aceasta este o ascultare ce o aducem lui Dumnezeu si conducerii Sale providentiale. Dumnezeu este autoritatea superioara tuturor stapanirilor si El le ingaduie pe toate cu scopuri foarte bine definite.

Orisice lege o ascultam deci din cauza autoritatii lui Dumnezeu. Cand legile si stapanirile sunt impotriva lui Dumnezeu nu le ascultam tot din acelasi motiv, pentru ca Dumnezeu nu mai este autoritate de spijin a unei legi sau a unei stapaniri impotriva Sa. Reactionam insa impotriva pacatului ateismului fiindca e pacat impotriva Duhului Sfant, pacat impotriva Adevarului, si Dumnezeu este Adevarul, pentru vina aceasta. Dar stapanirea poate sa ne taie capul si sa faca cu noi ce va vrea ca o ascultam. Cu aceasta suntem in castig si noi si stapanirea si-a facut datoria. Am ... neinsemnate, dar carora mentalitatea ingusta le da o semnificatie absoluta. Aceasta balonare a valorii minore a unui lucru sau a unui maruntis la valoarea majora a unui principiu fundamental e dovada unei lipse de minte care daca refuza si sfatul cel mai luminat nu va intarzia sa se arate cap de razvratire si izvor de suferinte zadarnice.

Categoria: Cararea Imparatiei - Parintele Arsenie Boca

Cautare: