M-am temut sa nu ma biruiesca de iubirea de argint

Prin anul 1937, pe cand eram bucatar la manastire, a venit un credincios la noi si mi-a zis : " Parinte Cleopa, iata ce monede noi si frumoase au iesit ! " . Si mi-a dat una si mie. Eu am dus banul la chilie, l-am pus pe fereastra sub o hartie, ca sa nu-l vada nimeni, si am incuiat usa. De la bucatarie ma duceam mereu la chilie si saltam hartia de pe geam, sa vad daca nu a disparut banul. Nu trecea mult si iar ma duceam la chilie. Intr-o zi, vazand eu ca mi-a lipit vrajmasul inima de ban, incat tineam usa incuiata si ma gandeam numai la el, am facut semnul sfintei cruci, am descuiat din nou usa chiliei si am dat banul la un sarac. Asa am scapat atunci de iubirea de argint !

Sa va spun si alta intamplare din tineretea mea.

Pe cand eram frate, aveam talent la pictura. Ma invatase pictura icoanelor un calugar, Nil, de la Manastirea Secu. Dupa ce am deprins desenul si pictura cu acuarele, am inceput cu vopsele. Uneori venea egumenul la chilia mea, se uita cum pictez si ii placea. Dar eu incepusem sa ma ispitesc la bani, ca singur imi cumparam vopsele si cele de nevoie pentru icoane.

Odata a venit parintele staret la mine si mi-a zis : " Ce pret are icoana aceea ? " Nu are pret, prea cuvioase ! " i-am raspuns. " Pe aceea, frate Costica, s-o tii la pret ca este frumoasa ! " - ma ispitea batranul.

Cand am vazut eu ca trebuie sa ma tocmesc cu oamenii si sa am bani, m-am temut sa nu ma biruiesca de iubirea de argint. Intr-o zi vine economul la chilia mea si-mi zice : " Frate Costica, lasa pictura si hai la ascuttare ! " . Atunci, am lasat toate si am fost trimis sa pasc oile. Asa m-am izbavit de doua pacate, - de mandrie si de iubirea de argint.

Convorbiri duhovnicesti vol.9

Categoria: Articole

Cautare: