Maica Domnului, Marea noastra Nadejde

După înălţarea la ceruri a Mântuitorului Hristos, Maica Domnului era marea mângâiere a Sfinţilor Apostoli şi a celor ce crezuseră şi urmaseră dumnezeiescului învăţător.

Inima Maicii Domnului ascundea multe taine şi negrăite bucurii. Văzuse atâtea lucruri minunate, auzise atâtea cuvinte nemaiauzite, atâtea taine îi va fi încredinţat Fiul ei, Domnul Hristos, pe care ea le pusese în inima sa. Multe din cele scrise în Sfintele Evanghelii, sfinţii evanghelişti şi îndeosebi Sfântul Evanghelist Ioan, le vor fi auzit din sfânta ei gură.

Sfânta Tradiţie ne spune că Maica Domnului a trăit până la vârsta bătrâneţii în tăcută smerenie, împreună cu ucenicul iubit Ioan, în Efes; dar ea mergea adeseori la Sfintele Locuri din Ierusalim, locul atâtor mari şi sfinte amintiri şi unde şi-a încheiat şi viaţa pământească. În Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului este cinstit şi astăzi cu adâncă evlavie de toată lumea creştină.

Ne spune iarăşi Sfânta Tradiţie, că nu mult după sfânta ei Adormire, pe când Sfinţii Apostoli se adunau la cina zilnică şi rosteau: „Mare este numele Prea Sfintei Treimi, Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă”, într-una din zile, li s-a arătat aievea Maica Domnului, înconjurată de îngeri luminaţi şi le-a zis: „Bucuraţi-vă că eu sunt cu voi în toate zilele!” Atunci, ucenicii, cu spaimă şi cu bucurie au strigat: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!” Și de atunci a rămas „Rânduiala Panaghiei”, care se săvârşeşte la sfintele Mănăstiri la masa de obşte, în zilele de Duminici şi sărbători şi care ne aminteşte de făgăduinţa Maicii Domnului: „Bucuraţi-vă că Eu sunt cu voi în toate zilele!”

Mare a fost atunci bucuria Sfinţilor Apostoli şi mare este nădejdea tuturor creştinilor, ştiind noi de această făgăduinţă a Maicii Domnului!

Cu adevărat, Maica Domnului ne-a făgăduit că este cu noi în toate zilele, ea îşi ţine făgăduinţa şi noi o întâlnim pretutindeni în calea vieţii noastre pământeşti. Este plină lumea creştină de bisericile închinate Maicii Domnului şi nenumărate sunt icoanele ei făcătoare de minuni, de la care necontenit ea revarsă cu îmbelşugare darurile sale cele bogate, peste credincioşii care aleargă cu credinţă şi evlavie la Dânsa.

De aceea, drept prinos de recunoştinţă, cele mai frumoase cuvinte rostite de limba omenească au fost adresate Maicii Domnului: împărăteasa cerului şi a pământului, mai cinstită decât Heruvimii şi Serafimii, Maica luminii, Maica rugăciunii, izvor de milă, grabnică ajutătoare, zid nebiruit şi lumii scăpare.

(Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 17-19)

Categoria: Articole

Cautare: