MANASTIREA

MANASTIREA

1401. -In primele secole casele particulare au servit de manastiri cu obste, formate din cateva persoane, mai ales femei (Sf. Ciprian, Catre fecioare). Cuviosul Pahomie (+348) a format prima comunitate cu pustnici tineri din Tebaida Egiptului punand temelia organizatiei manastiresti (Regulile Cuv. Pahomie). Cu timp manastirile nu s-au manifestat in societate, ele au fost cu totul independente, dar dupa ce manastirile si monahii din ele s-au amestecat in treburile sociale bisericesti si pe unele locuri facand abuz, ele au fost supuse de sinodul IV ecumenic (451) episcopilor eparhioti, cum era si este firesc. Organizarea primitiva a monahismului a fost in spiritul comunitatii crestine apostolice (F. Ap. 4,32-37). Pe masura ce s-a manifestat si se manifesta si acum in afara abuziv a pierdut si pierd acest suflet din pricina lipsei de organizare si mai precis a lipsei de duhovnicie a proestosilor. Cum vor fi duhovnicii intr-o manastire asa sunt si calugarii. Deci ei vor raspunde inaintea Domnului (Iezechiel 33 si 34; Miheia 3, 5-12; Matei 5, 13-16; 25,1-39; F. Ap. 20,17-38; 1 Cor. 6, 5-16; V. Catehizarea).

1402. -”Reinnoind si acest sfant canon (IV ec. 24) hotaram ca manastirile odata sfintite cu invoirea episcopului sa ramana pentru totdeauna manastiri si averile care le apartin sa se pastreze pentru manastiri si nicidecum nu mai pot deveni locasuri lumesti sau sa se arendeze oamenilor lumesti. Daca s-a facut aceasta pana acum, hotaram ca este cu totul fara tarie. Iar cei ce s-ar incumeta in viitor sa mai faca aceasta, sa se supuna epitimiilor canonice”, -VI, 49.

1403. -”Hotaram ca de acum inainte sa nu se mai faca manastire dubla deoarece aceasta este multora spre sminteala, atat pentru monahi cat si pentru mireni, fara daca oarecari, impreuna cu rudeniile lor se hotarasc a se retrage (din lume) si sa urmeze vietii monahicesti, barbatii trebuie sa mearga la manastire barbateasca, iar femeile sa intre in manastire femeiasca, fiindca asa este bine placut lui Dumnezeu. Iar cele ce au fost duble pana acum, sa ramana in fiinta potrivit canoanelor sfantului nostru Parinte Vasile si potrivit asezamintelor lui, sa se randuiasca astfel: Sa nu mai vietuiasca intr-o manastire monahi si monahii, caci prin impreuna vietuire se pricinuieste desfranarea (VII ec. 18). Monahul sa nu poata vorbi liber cu monahia sau monahia sa vorbeasca in particular cu monahul (sa se intalneasca in gospodarie); nici monahul sa nu doarma in manastire femeiasca; nici monahia sa nu manance impreuna cu monahul (VII, 22). Iar cand se aduc lucruri necesare pentru trai de la manastirea barbateasca la manastirea femeiasca, egumenita manastirii femeiesti impreuna cu alte monahii sa le primeasca afara de poarta. Iar daca s-ar intampla ca vreun monah vrea sa o vada pe o rudenie a sa, sa vorbeasca cu aceea prin putine si scurte cuvinte in prezenta egumenitei si repede sa plece de la dansa”. -VII ec. 20.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

MANASTIREA

Vizualizari: 1234

Id: 696

Imagine:

Share: