MANCAREA

MANCAREA

1336. -Mancarea este o conditie a existentei pamantesti data de Facatorul (Prov.30, 8-9). Abuzul ei este aspru pedepsit (Fac. 2, 17; Prov. 13, 1-3). Calea imparateasca a imbunatatirii ei este hrana bine socotita ca timp, loc, cantitate, calitate si datorie morala bisericeasca. (Matei 5,25; Marcu 2,16; Luca 10,8; Rom. 14, 6-24; 14,2-3; I Cor. 8, 8; 9.13; 10,27-31; Gangra 1,2-21; 20). Fiecare crestin este dator sa se intrebe in fiecare seara: Am lucrat eu ca sa rasplatesc painea pe care am mancat-o sau haina sau lucrurile pe care le-am folosit? Am produs ceva in plus pentru folosul aproapelui? (II Tes. 3,10). El este dator sa se infraneze cumpatat (Apost. 51,53; Ancira 14) sa nu chefuiasca in carciumi (VI a-. 76; Ancira 4) sau sa faca ospete in Biserica (VI cc.74; Cart.42).

1337. -”Daca viclenii encratiti ne intreaba pe noi (ortodocsii) de ce nu mancam toate felurile de carne sa li se raspunda: Noi ne ingretosam si de prisosintele (gunoaiele) noastre. La noi si carnea are aceeasi socotinta ca si verdeturile, insa precum facem deosebire intre diferitele plante dupa folosul lor tot asa facem deosebire si intre felurile de carne. Planta este si cucuta, carne este si cea de vultur, dar nimeni n-ar indrazni sa manance matraguna fiind om intreg sau sa manance carne de caine daca nu l-ar forta imprejurarile. Astfel, cel care ar manca din nevoie si carne oprita (de cal, etc.) nu pacatuieste”. -Sf.Vasile 86.

1338. -”Ascetul trebuie sa stie cand si cu ce mancari trebuie sa-si hraneasca trupul ca dusman; cand sa-l mangiie ca prieten, cand sa-l ingrijeasca ca bolnav, ca nu cumva prin nebagare de seama, cele ale dusmanului sa le socoteasca ale prietenului, iar cele ale prietenului sa le puna pe seama dusmanului, iar ale acestuia iarasi sa le socoteasca ale bolnavului. Caci la vremea ispitei il va razboi fiecare, dupa ce a dat sminteala fiecaruia”. Filoc. IV, p. 289, 57.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

MANCAREA

Vizualizari: 1485

Id: 689

Imagine:

Share: