MARTIRII de Eliana Popa

Aiud, Pitești sau Gherla, Golgota românească

Ce-a răstignit în sine ai noștri dragi părinți,

Cuptoru-n care focul a oțelit metalul

Vărsând din a sa gură și mucenici și sfinți.

Din beciuri zăvorâte și pline de duhoare,

Făcut-ați sfinte-altare pe care să jertfiți

Și sufletul și trupul și ultima suflare,

Murit-ați pentru lume, ca-n Domnul să trăiți.

Cu sângele spălat-ați mulțime de păcate

Pe care neamul nostru, din moși strămoși le-a strâns,

Ați fost aleși să duceți o cruce pan' la moarte;

Doar îngerii din ceruri și mamele v-au plâns.

În bezna disperarii și-a chinurilor grele,

Răzbit-a ca o rază nădejdea în Iisus.

Și mucegaiul umed schimbatu-s-a în stele,

Pe care Domnul nostru pe frunte vi le-a pus.

Din mlaștina durerii crescut-au spre lumină,

Cu lujere firave, frumoase flori de crin,

Din glod hidos se-nalță o aura divină

Ce-acoperă durerea și greul lor suspin!

Trait-ați fericirea în suferință adâncă

Încătușați în lanțuri, înfometați și goi,

Și dragă v-a fost crucea, ce către cer vă urcă,

Prin voi trăim noi astăzi și voi trăiți prin noi!

Categoria: Poezie religioasă

Cautare: