Micsorarea si oprirea patimilor

„De vrei să te izbăveşti de toate patimile, apucă-te de înfrânare, de dragoste şi de rugăciune”, ne povăţuieşte Sfântul Talasie, în timp ce Sfântul Maxim Mărturisitorul vine cu detalii privitoare la legătura dintre patimi şi virtuţile corespunzătoare acestora: „Sunt unele lucruri care opresc patimile din mişcarea lor şi nu le lasă să sporească în creştere; şi sunt altele care le împuţinează şi le duc spre micşorare. De pildă postul, osteneala şi privegherea nu lasă pofta să crească; iar singurătatea, contemplaţia, rugăciunea şi dragostea de Dumnezeu o împuţinează şi o sting cu totul. La fel se întâmplă şi cu mânia. De pildă, îndelunga răbdare, nepomenirea răului şi blândeţea o opresc şi nu o lasă să crească; iar iubirea, milostenia, bunătatea şi iubirea de oameni o micşorează”. Sau: „Cel ce s-a lepădat cu adevărat de lucrurile lumii şi slujeşte nefăţarnic aproapelui prin iubire se slobozeşte degrabă de orice patimă şi se face părtaş de iubirea şi cunoştinţa dumnezeiască”.

Trezvia, respingerea gândurilor pătimaşe, şi rugăciunea lui Iisus alungă ţesătura de ghimpi a provocărilor ispitelor, care nu se mai pot alipi de noi: „Dacă, prin urmare, mintea va fi atentă prin trezvie, prin împotrivire, şi prin chemarea Domnului Iisus, va pune pe fugă nălucirea momelilor de la răsărirea lor, cele ce urmează din ele rămânând fără împlinire” (Sf. Isihie Sinaitul). Drept aceea, „Dumnezeu a dat oamenilor două daruri prin care se pot mântui şi izbăvi de toate patimile omului vechi: smerenia şi ascultarea”.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 331)

Categoria: Articole

Cautare: