MINCIUNA

MINCIUNA

1329. -Minciuna se cultiva in inima si in imaginatie, se manifesta intru desavarsire prin gesturi, cuvinte si fapte cu scopul de a se falsifica adevarul si a insela pe aproapele. Cand se falsifica adevarul lui Dumnezeu, cum a facut diavolul cu Adam (Fac. 3,4) minciuna este o crima, un pacat impotriva Duhului Sfant (Marcu 3, 20) iar mincinosul este sluga diavolului: “Voi aveti de tata pe diavolul si voi impliniti poftele tatalui vostrui. El de la inceput a fost ucigas si adevarul n-a stat intru el pentru ca la el nu este adevar. Ori de cate ori spune minciuni vorbeste dintr-ale lui nascociri, caci el este mincinos si tata al minciunii” (Ioan 8,44; F. Ap. 5,3-5; Efes. 4,25; V. Martor).

1330. -Se ingaduie minciuna aparenta ca fiind impusa de imprejurari ca o doctorie a nestiintei sau a iscodirii nechibzuite sau ca o vindecare a slabiciunilor sau rautatilor omenesti, cam in acest fel cand se pare ca ea ar sluji ca drept o punte spre o dreptate omeneasca trecatoare: a), cand nu aduce niciun rau trupesc sau sufletesc pentru cineva care nu merita sa stie adevarul din cauza varstei, sanatatii, capacitatii sau ocupatiei, etc. b). acoperind adevarul pentru un moment, se inlatura un rau mare, poate chiar pacate complicate si grave, mai ales la oamenii putin educati si stapaniti de un sentimentalism exagerat, fara calauzirea unei minti luminate, cum ar fi cazurile cu cei bolnavi, cu cei ce sunt in momente tragice, etc; c). in urmarile ei prin paruta minciuna se economiseste neputinta omeneasca si mai tarziu, in alte imprejurari cel pacalit va vedea adevarul in mult-feluritele lui prefaceri si va aprecia in bine minciuna, care i-a iconoinisit si i-a promovat viata, etc… in astfel de imprejurari ea devine formala dar nu si substantiala. Deci, dupa forma ei este pacat, dar dupa intentia buna in continut si folositoare in urmari pentru toti ea este o iconomisire buna, care se impune cu necesitate, ca un rau mai mic spre a evita pe altul mai mare. Dar si pentru minciuna aparenta crestinul are datoria sa se pocaiasca (Iacob 2, 13; Evrei 4,16; Ioan 7, 8; F. Ap. 23,5; Fac. 20, 2; Ex. 1,17-21; 5, 14; Ioan 2, 3-6).

1331. -Cine inchide ochii in fata adevarului si cu inima vicleana prin minciuni duce la furt, se canoniseste ca talharii; daca duce la curvie, ca curvarii; daca a pangarit numele bun si cinstea cuiva ca un defaimator; daca a adus pe altii la erezie sa-i converteasca la adevar. Fara canonisire indelungata si indreptare deplina mincinosii nu se pot ierta la spovedanie si impartasi (Is. 59, 13; Prov. 10, 31; Ier. 9, 3-9; F. Ap. 5, 3-8; I Tini. 4, 2; III Regi 3, 18; IV Regi 5, 22-25; Apoc. 21, 8; Sirah 4, 25, 26; V. Juramantul).

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

MINCIUNA

Vizualizari: 1466

Id: 687

Imagine:

Share: