MINUCIU FELIX :: Patristica

Minuciu Felix

Viata.

Nu se stie nimic precis despre acest autor, nici cand s-a nascut, nici unde s-a nascut, nici cand a murit. Ieronim ne spune ca el era doar un avocat de seama la Roma. In dialogul pe care ni l-a lasat, el se prezinta sub numele de Marcus, iar din aluziile sale din aceasta lucrare reiese a fi fost originar din Africa. Punerea problemelor si inalta tinuta literara a compozitiei denota o intinsa, variata si subtire cultura la autor. Pagan de origine, Minuciu s-a convertit tarziu la crestinism. Dupa un document tardiv, descoperit nu demult, se pare ca el a atins piscul vietii sale sub Alexandru Sever, adica pe la 222-225.

Opera.

"Octavius" povesteste convertirea paganului Caecilius Natalis la crestinism, in urma unei discutii cu Octaviu, un prieten al autorului. Cei trei prieteni, toti avocati, pe cat se pare, pornesc intr-o dimineata la plimbare spre Ostia. In drum, paganul Caeciliu saluta statuia zeului Serapis. Acest salut provoaca o discutie, nu furtunoasa si vehementa ca la Tertulian, ci linistita si filozofica, intre crestinul Octaviu si paganul Caecilius Natalis. Autorul dialogului isi ia rolul de arbitru intre cei doi. Caecilius e un sceptic si un agnostic. In apararea paganismului, el sustine ca nu se poate sti nimic sigur despre lume si despre activitatea zeilor. Crestinii sunt atacati cu violenta: ei sunt expresia celei mai abjecte drojdii sociale: ignoranti, amestecati cu femei credule, se aduna noaptea, postesc, se hranesc cu mancaruri nelegiuite, se intalnesc pentru a comite crime, nu pentru a practica lucruri sacre, fug de lumina, prefera intunericul, pastreaza tacerea in public, dar vorbesc prin colturi, dispretuiesc templele ca pe niste mini, batjocoresc cele sacre, ii dispretuiesc pe preoti, socotesc de nimic slujbele la stat si inaltele dregatorii. Crestinii dispretuiesc chinurile prezente, dar se tem de unele chinuri nesigure in viitor. In schimb, nu le e frica de moarte. Ei se cunosc prin semne asunse si se iubesc aproape inainte de a se cunoaste. Romanii stapanesc lumea toata si se bucura de aceasta situatie fara ajutorul Dumnezeului crestin. Acest aspru rechizitoriu la adresa crestinismului este daramat punct cu punct de catre crestinul Octaviu. Acuzatiile aduse crestinilor sunt neadevarate. Viata crestinilor e o puternica aparare a credintei lor. Crestinii practica o singura casatorie, de care e legata numai dorinta de a naste copii, nu altceva. Mesele, agapele lor sunt nu numai pudice, ci si cumpatate. Ei nu se dedau la banchete, iar masa lor nu e cu vin pur, ci cu vin amestecat cu voiosie. Cuvantul lor e cast. Trupul lor si mai cast le da prilej nu sa se slaveasca, ci sa se bucure de fecioria lor. Ei sunt asa de straini de incest, incat si o unire pudica ii face sa roseasca.

In concluzie, Caecilius Natalis se declara invins si gata sa se crestineze, dupa ce i se vor da a doua zi unele lamuriri in plus. Autorul incheie "Dupa aceasta, am plecat veseli si voiosi, Caecilius bucurandu-se ca a crezut, Octavius ca a invins".

"Octavius" este o apologie densa, plina de probleme si de idei, folosind o limba de o rara precizie, limpezime si eleganta. Fondul nu e in intregime original, ci uneori imparte ideile si solutiile cu Tertulian. Octavius opereaza cu idei generale, magistral manuite si nu face apel la Sf. Scriptura. Crestinismul e privit numai din punct de vedere filozofic, adica sub trei aspecte principale: monoteismul, credinta in nemurire si superioritatea morala.

Opera e influentata de stoicism si a avut ca model "De natura deorum" a lui Cicero. Ea se adresa cercurilor culte pagane, pe care voia sa le lamureasca si, daca se putea, sa le converteasca.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare: