MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA :: Pateric romanesc

MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA - al Moldovei si Sucevei

(1631 +)

Viata

Acest mare mitropolit al Moldovei s-a nascut in Suceava, pe la jumatatea secolului al XVI-lea, din parinti foarte iubitori de Hristos, anume Ioan si Cristina. Din botez se chema Ilie.

In timpul domniei lui Petru Schiopul (1582-1591), tanarul Ilie Crimca a fost diac de cancelarie si ostas. Apoi, renuntand la cele pamantesti, s-a facut calugar la Manastirea Putna. Dupa putina vreme a ajuns egumen la Manastirea Galata din Iasi. In anul 1600 a fost ales episcop la Radauti. Dar in acelasi an se retrage la Dragomirna unde zideste o mica biserica de piatra si intemeiaza schit de calugari.

In anul 1606 este ales episcop la Roman, iar in decembrie 1607 este ales mitropolit al Moldovei si Sucevei, pana in anul 1617, cand se retrage din scaun la Manastirea Dragomirna, ctitorita de el in anul 1609. Intre anii 1619-1629 pastoreste din nou Biserica Moldovei. Apoi, se retrage la ctitoria sa si trece la cele vesnice, la 19 ianuarie 1631.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Mitropolitul Anastasie a fost ales de Dumnezeu din bratele maicii sale sa fie pastor duhovnicesc al Bisericii lui Hristos. Parintii sai, Ioan si Cristina, l-au crescut de mic in frica de Dumnezeu, ca pe un odor de mare pret, dandu-i o educatie crestineasca cu totul aleasa. Astfel, tatal sau 1-a invatat barbatia si taria sufleteasca, care il fac pe om statornic si indelung rabdator in incercarile de multe feluri ale vietii; iar buna sa mama 1-a invatat sa fie smerit, cu sufletul deschis spre dumnezeiestile frumuseti, fierbinte in rugaciuni si iubitor de oameni.

2. In tineretile sale, fiind ostas in armata Moldovei, se spune despre dansul ca facea adevarate vitejii in luptele cu cazacii, care pradau adesea satele si manastirile. Ca, intarindu-se cu crucea lui Hristos si fiind indemanatic si plin de curaj, biruia cu multa usurinta pe navalitori. Pentru toate acestea a fost rasplatit de domnul Moldovei cu o mare intindere de pamant, unde mai tarziu a zidit frumoasa Manastire Dragomirna.

3. Ramanand in oaste cativa ani, tanarul Ilie Crimca a fost indemnat de Duhul Sfant sa se faca ostas al lui Hristos. Deci, renuntand la cele pamantesti, a intrat in obstea Manastirii Putna, calugarindu-se cu numele de Anastasie. Aici a deprins monahul Anastasie mestesugul cel cu multa iscusinta al picturii in miniatura si scrierea de carti. Aici, in scoala Manastirii Putna, a invatat ostasul lui Hristos mestesugul luptei duhovnicesti si buna nevointa calugareasca.

4. Vazand parintii smerenia si istetimea mintii monahului Anastasie, indata l-au hirotonit preot si, la cererea voievodului, l-au trimis egumen la Manastirea Galata de curand zidita. Si atat de frumos a povatuit acest sfant lacas, incat toti il iubeau si multi credinciosi il aveau de parinte duhovnicesc. Dupa ce a format la Galata o obste bine organizata cu ucenici buni, in anul 1600, arhimandritul Anastasie a fost hirotonit episcop de Radauti.

5. Retragandu-se din scaun datorita vitregiilor vremii, episcopul Anastasie a sihastrit 6 ani de zile la metocul sau, Dragomirna. Aici a zidit o mica biserica, a adunat in jurul sau cativa ucenici si se indeletnicea cu citirea sfintelor carti, cu zugravirea de icoane si cu scrierea de manuscrise, povatuind multe suflete catre Hristos.

6. Pentru intelepciunea si smerenia sa, in anul 1607, episcopul Anastasie a fost ales mitropolit al Moldovei, pastorind Biserica lui Hristos timp de 20 de ani. Cea dintai grija a sa a fost intarirea vietii duhovnicesti prin manastiri si sate si zidirea de noi biserici.

7. In toate marile manastiri a randuit egumeni din cei mai alesi, sporiti in fapte bune si cunoscatori de limbi straine. Cel mai vestit dintre toti a fost egumenul Manastirii Secu, arhimandritul Varlaam. Prin orase si sate a hirotonit preoti stiutori de carte, in stare sa conduca poporul pe calea Evangheliei lui Hristos. Astfel, sub lunga pastorie a mitropolitului Anastasie, manastirile si schiturile din Moldova au trait o epoca de aleasa inflorire duhovniceasca. De asemenea, in sihastriile retrase din Carpati s-a inmultit numarul sihastrilor, din care unii erau cinstiti de popor, inca din viata, ca sfinti si facatori de minuni.

8. In anul 1609, mitropolitul Anastasie inalta, spre slava Preasfintei Treimi si cinstea neamului, frumoasa Manastire Dragomirna, cu hramul Pogorarea Duhului Sfant. Este, cu adevarat, cel mai maret altar de rugaciune si de mangaiere pe care l-a ridicat vreun ierarh pe pamantul romanesc. In aceasta manastire a randuit mitropolitul egumeni buni si calugari cu viata de obste, unde niciodata n-a incetat dumnezeiasca Liturghie.

9. Biserica Manastirii Dragomirna, pe cat este de impodobita cu sculpturi de piatra in exterior, pe atat este de frumos pictata si in interior. Caci in acelasi an, mitropolitul ctitor a randuit patru calugari zugravi din manastire, anume: “Popa Craciun, Ignatie, Maties si Grigorie”, care au pictat altarul, bolta si naosul bisericii. Mai tarziu, domnul Moldovei, Miron Barnovschi, rudenia mitropolitului, a construit zidul de cetate si cele patru turnuri de aparare. Apoi, bunul pastor Anastasie a lasat legamant ca nimeni si niciodata sa nu inchine ctitoria sa altor manastiri din afara tarii.

10. Acest fericit parinte al Moldovei, fiind din tinerete neintrecut caligraf si pictor de icoane, a scris si a donat ctitoriei sale 11 manuscrise impodobite cu frumoase miniaturi, cum nu sunt altele in tara noastra. Cele mai alese manuscrise ale mitropolitului Anastasie daruite Manastirii Dragomirna sunt:

Un Evangheliar cu multe miniaturi din anul 1610, pe care ctitorul il doneaza manastirii “spre pomenirea sa si a parintilor sai, Ioan si Cristina”; un alt Evangheliar din anul 1614; doua Liturghiere, din care unul este scris in anul 1609 si altul in anul 1610; un Apostol, din anul 1610 (in prezent se pastreaza la Viena); o Psaltire din anul 1614 si alte cateva carti. Mitropolitul a mai daruit Manastirii Dragomirna doua epitafe lucrate de el in anii 1612 si 1626, o cruce mare imbracata in metal pretios, vase sfintite si alte obiecte de cult.

11. Inca din primii ani, mitropolitul Anastasie a intemeiat la ctitoria sa o vestita scoala de monahi caligrafi, zugravi si miniaturisti, renumita in toata Moldova. In aceasta scoala s-au format caligrafi renumiti, cum au fost: Popa Craciun, Ignatie, Maties, Grigorie, diaconul Dimitrie Dumitrascu si altii, ale caror frumoase lucrari s-au raspandit in celelalte manastiri, pentru impodobirea sfintelor biserici.

12. Pentru a da manastirilor si parohiilor din Moldova o randuiala de viata cat mai aleasa si unitara, mitropolitul Anastasie a adunat la Suceava, in anul 1626, un sinod cu toti episcopii si egumenii de manastiri si a intocmit un nou asezamant bisericesc. Prin aceasta, el cauta sa inlature orice neoranduieli din Biserica Moldovei si sa intareasca Ortodoxia.

13. Pe langa grija pe care o avea pentru impodobirea bisericilor si mantuirea sufletelor, mitropolitul Anastasie s-a ingrijit si de alinarea bolilor si suferintelor trupesti. Astfel, in anul 1610 a infiintat o bolnita la Manastirea Dragomirna, unde se ingrijeau, atat calugari, cat si mireni. Iar in anul 1619 a infiintat un adevarat spital in orasul Suceava, unde se vindecau numerosi suferinzi. Urmand exemplul Sfantului Vasile cel Mare, mitropolitul Anastasie este fondatorul celui dintai spital public din tara noastra.

14. La Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, mitropolitul Anastasie a zidit un paraclis de iarna, adaugand si alte innoiri, caci sufletul sau ardea pentru ravna casei Domnului. Aici se faceau frumoase slujbe si procesiuni cu moastele Sfantului Ioan cel Nou, mai ales vara, cand se adunau zeci de mii de pelerini din Moldova si Transilvania. Erau cele mai importante zile de rugaciune, de inaltare duhovniceasca, de unitate si infratire in Hristos a tuturor romanilor ortodocsi de dincoace si de dincolo de Carpati.

15. In fiecare vara, mai ales la hramuri, romanii din Transilvania faceau pelerinaje la toate manastirile din Moldova, intarindu-se astfel in dreapta credinta, in iubire si in pastrarea graiului romanesc. La intoarcere duceau peste munti carti bisericesti copiate de calugari, icoane, cruci sculptate si alte daruri manastiresti. Unii dintre ei cereau de la mitropolitul Anastasie calugari si egumeni pentru manastirile si schiturile din Ardeal si Maramures. Iar bunul pastor implinea intotdeauna cererea romanilor ortodocsi, ajunsi sub ocupatie straina. Pentru aceea, stiind ce mare rol au manastirile in viata neamului, mitropolitul Anastasie s-a impotrivit pana la moarte obiceiului de a se inchina aceste lacasuri manastirilor din afara tarii.

16. In anul 1621, navalind tatarii asupra Sucevei, mitropolitul Anastasie a luat noaptea moastele Sfantului Ioan cel Nou si a cautat sa fuga in munti cu numerosi credinciosi. Dar, vazand Dumnezeu lacrimile poporului, prin negraita minune, moastele s-au facut atat de grele, incat carul cu boi nu se putea misca din loc. Atunci marele ierarh a facut litie si priveghere de toata noaptea, a inconjurat cetatea cu racla Sfantului Mucenic Ioan, protectorul Moldovei, si indata au fugit paganii rusinati din tara.

17. O grija deosebita avea mitropolitul Anastasie si pentru manastirea de calugarite Patrauti. Aici se nevoiau pana la o suta de maici si functiona, inca de pe vremea lui Stefan cel Mare, o bolnita intretinuta din vistieria tarii. Purtand o mare grija de bolnavi, adeseori ii cerceta si ii mangaia ca un bun pastor al Bisericii lui Hristos. In aceasta manastire a adus mitropolitul si pe mama sa, Cristina, pe care apoi a daruit-o lui Hristos, tunzand-o in cinul monahal.

18. Ajungand la varsta barbatului desavarsit, proorocita de Duhul Sfant prin gura imparatului David, si impartind toata averea la saraci si bolnavi, milostivul mitropolit Anastasie al Moldovei a adormit cu pace la 19 ianuarie, 1629, dandu-si sufletul in mainile lui Dumnezeu. Osemintele sale se odihnesc, pana la invierea cea de obste, in pronaosul bisericii din Manastirea Dragomirna.

Doamne, numara in ceata sfintilor Tai ierarhi pe mitropolitul Anastasie!

TESTAMENTUL MITROPOLITULUI ANASTASIE CRIMCA

scris pe “Apostolul” de la Viena

“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Troita Sfanta, singura si nedespartita. Noi robii Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru, inchinatorii Sfintei Troite: Kir Anastasie Crimca, mitropolitul Tarii Moldovei, marele ctitor Lupu Stroici si fiul sau Ionascu Stroici, Ioan Crimca si Cristina si toti ctitorii sfintei manastiri din nou zidita numita Dragomirna, unde este hramul Pogorarii Sfantului Duh, marturisim cu aceasta scrisoare a noastra ca daca se va intampla cu moartea noastra, in oricare timpuri, vreo nevoie sfintei manastiri, pe oricine va alege Dumnezeu sa fie stapanul Tarii Moldovei, daca s-ar atinge careva dintre domnitori, ctitori, boieri sau din neamul nostru, sa inchine Sfantului Munte sau Ierusalimului sau sa schimbe pe calugarii Tarii Moldovei sau sa puna egumeni dintr-o manastire straina; sa aveti, cum am spus mai sus, sfanta manastire in toate in pace si netulburata in veci. Iar cel ce va strica scrisoarea noastra si alcatuirea noastra, acela sa fie proclet si triclet, anatema, maranata, de Domnul Dumnezeu si de toti sfintii, amin. In zilele fericitului domn Io Constantin Moghila Voievod, fiul lui Io Ieremia Moghila Voievod, in anul 7118 (1610) luna martie in 16 zile”.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: