MITROPOLITUL GRIGORIE ROSCA :: Pateric romanesc

MITROPOLITUL GRIGORIE ROSCA - al Moldovei si Sucevei

(+1570)

Acest ierarh iubitor de Hristos a fost unul dintre cei mai apropiati ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul, din neamul caruia se tragea. Era originar din nordul Moldovei. Catre sfarsitul secolului al XV-lea (1490) a fost adus in obstea Manastirii Voronet de catre Cuviosul Daniil egumenul. Despre acesta insusi mitropolitul Grigorie scria mai tarziu, pe o Evanghelie daruita Voronetului, ca “din frageda copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Parintelui nostru Daniil cel Nou”.

Ca ucenic al celui mai mare duhovnic, sihastru si sfant moldovean, tanarul Grigorie invata din copilarie de la dascalul sau nevointa duhovniceasca, smerenia, ascultarea, intreaga intelepciune, cunostinta Sfintelor Scripturi si dragostea de oameni. A deprins, de asemenea, randuiala slujbelor, rugaciunea si buna chivernisire a casei Domnului.

Pentru viata sa imbunatatita, in anul 1523 a fost numit egumen al Manastirii Probota, pe care o conduce cu multa ravna si pricepere timp de 23 de ani (1523-1546). Fiind ruda cu voievodul Petru Rares, la indemnul sau, domnul Moldovei innoieste in intregime biserica si chiliile manastirii, alegandu-si aici locul de vesnica odihna.

Sub egumenia ieromonahului Grigorie Rosca, Manastirea Probota a trait o epoca de mare inflorire duhovniceasca si culturala. In timpul sau au stralucit in Probota doi mari cuviosi parinti purtatori de Dumnezeu, anume Sfintii Inochentie si Eustatie. Obstea numara aproape 100 de monahi, din care unii erau duhovnici renumiti, altii rugatori iscusiti, iar altii, zugravi de biserici, dascali de limbi straine, traducatori si buni caligrafi. Tot prin grija sa, biserica Manastirii Probota este pictata in intregime, atat in interior, cat si pe dinafara. Acest egumen a contribuit cel mai mult la formarea unei vestite scoli de zugravi moldoveni, cum nu mai fusese pana atunci in Moldova. Unii dintre acesti zugravi anonimi erau monahi si ucenici ai marelui staret.

Vazand domnul Moldovei, Ilias Rares (1546-1551) petrecerea egumenului Grigorie, in anul 1546 il alege, cu sfat de obste, mitropolit al Moldovei. Timp de 6 ani, cat a pastorit turma lui Hristos, neobositul ierarh a inviorat viata calugareasca in manastiri, a randuit stareti vrednici, a zidit biserici prin sate si a povatuit cu pricepere oile cele cuvantatoare pe calea mantuirii, aparand cu toata puterea sfanta credinta ortodoxa.

Insa, nestatornicia vremurilor si desele schimbari de domni, au silit pe marele mitropolit, in anul 1551, sa se retraga din scaun la manastirea de metanie, Voronet. Timp de inca 19 ani de zile, mitropolitul Grigorie a fost faclie si candela nestinsa in aceasta obste si in toata Moldova de nord, pe toti invatand si folosind cu cuvantul si cu fapta, cu smerenia, cu barbatia, cu indemnul si cu multa sa intelepciune. Caci era parinte sufletesc al multor egumeni si duhovnici, sihastri, oameni de rand si dregatori de tara. In aceasta vreme si viata isihasta a luat o mare amploare, indeosebi in jurul Voronetului, al Manastirilor Slatina si Agapia si in Muntii Rarau si Ceahlau.

Faima acestui mitropolit a atras numerosi monahi in obstea Manastirii Voronet, dintre care unii erau iscusiti cronicari, cunoscatori ai limbilor greaca si slavona, traducatori in grai romanesc si priceputi in Sfanta Scriptura. Mitropolitul Grigorie este considerat chiar fondatorul unei scoli de copisti si traducatori la Voronet, unde se studiau textele biblice si scrierile Sfintilor Parinti, unde se traduceau carti in limba romaneasca si unde se lucra staruitor la formarea limbii nationale si la introducerea ei in cultul nostru ortodox.

Monahii de la Voronet, cu binecuvantarea mitropolitului Grigorie, ajungeau pana in Maramures si in toata Transilvania, ducand si aducand manuscrise dintr-o parte in alta. Datorita acestui ierarh si ucenicilor lui, s-au pastrat si copiat aici doua din cele mai vechi manuscrise romanesti, “Codicele Voronetian” si “Psaltirea Voronetiana”. Tot la porunca lui s-a copiat pentru Manastirea Voronet un Tetraevangheliar in anul 1551 “cu cheltuiala arhiepiscopului Grigorie, mitropolitul Sucevei, cu mana mult pacatosului diacon Mihail”.

De asemenea, neobositul ierarh a adaugat un pridvor nou la biserica Manastirii Voronet si a pus pe cei mai vestiti zugravi ai Moldovei s-o impodobeasca cu fresca exterioara, cum nu este alta mai frumoasa in tara. Iar la intrare a poruncit sa se picteze alaturi de portretul sau chipul Cuviosului Daniil Sihastrul, cu aureola de sfant. Tot el a pus si o frumoasa piatra de mormant deasupra moastelor marelui sau dascal si parinte sufletesc. Astfel, mitropolitul Grigorie Rosca este considerat al treilea ctitor al Manastirii Voronet, dupa Stefan cel Mare si Sfantul Daniil Sihastrul, rudenia sa.

Ajungand la adanci batraneti si pregatindu-si singur mormantul, la 5 februarie 1570, vrednicul ierarh si parinte al Moldovei, Grigorie Rosca, s-a stramutat la vesnicele lacasuri in varsta de peste 90 de ani si a fost inmormantat in pridvorul bisericii innoite de el.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: