MITROPOLITUL IOSIF MUSAT :: Pateric romanesc

MITROPOLITUL IOSIF MUSAT

Primul ierarh al Moldovei

(1402-1415?)

Cel dintai mitropolit cunoscut al Moldovei a fost, desigur, mitropolitul Iosif Musat. El era din familia domnilor musatini, ruda apropiata a lui Petru Musat (1375-1391) si Alexandru cel Bun (1400-1432).

Din tinerete si-a inchinat viata lui Hristos in obstea Manastirii Neamt, unde a deprins frica de Dumnezeu si buna nevointa a vietii duhovnicesti de la cuviosii calugari de aici. Apoi, facandu-se preot, a ajuns egumen la Neamt. La propunerea domnului Petru Musat a fost hirotonit episcop al Cetatii Albe de mitropolitul Haliciului, Antonie. Insa nu sta mult aici si este chemat ca mitropolit al Moldovei. Dar Patriarhia Ecumenica refuzand sa-l recunoasca si ivindu-se mare tulburare in Biserica, smeritul mitropolit Iosif s-a retras din scaun la Manastirea Neamt si apoi la Bistrita. Mai pe urma se stabileste la “o manastire, la Boistea, langa Targu Neamt, unde a fost chilia vladicai Iosif si unde sunt calugarite”. De aici, inteleptul mitropolit povatuia cu curaj Biserica Moldovei greu incercata, invata si apara dreapta credinta impotriva prozelitismului catolic, hirotonea preoti, sfatuia pe domn si era tuturor parinte sufletesc. Se spune despre dansul ca a luat parte chiar la ungerea ca domn in cetatea Sucevei a lui Alexandru cel Bun, in anul 1400.

La 26 iulie 1401, cu vrerea lui Dumnezeu si cu staruinta bunului domn Alexandru I Musat, mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca parinte si intaistatator pe scaunul Mitropoliei Moldovei. Timp de aproape 15 ani a pastorit in tihna turma lui Hristos, randuind bine cele duhovnicesti si chivernisind cu pricepere cele bisericesti, ca un bun econom al casei lui Dumnezeu.

Cea dintai grija a sa a fost sa sfatuiasca pe Alexandru cel Bun, nepotul sau, sa aduca de la Cetatea Alba la Suceava moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al tarii si mangaiere a poporului binecredincios. Apoi, insusi mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoti si cu mult popor, in frunte cu insusi voievodul, de au intampinat sfintele moaste mai jos de Iasi, la locul numit “Poiana Vladicai” si le-au asezat cu mare cinste in biserica Mirautilor din capitala Moldovei.

Tot in acesti ani, evlaviosul mitropolit Iosif a reinnoit aproape in intregime ctitoria parintilor sai din Manastirea Neamt, careia i-a inchinat cel mai de pret odor, icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, pe care o primise in dar din Bizant. De asemenea, a sfatuit pe domn sa zideasca din nou doua frumoase manastiri, Bistrita (1402) si Moldovita, ca lacas de ruga si de vesnica odihna. La 7 ianuarie 1407, mitropolitul Iosif uneste cele doua Manastiri voievodale, Neamt si Bistrita, si numeste egumen peste ele pe ucenicul sau, arhimandritul Dometian, “ca sa fie aceste manastiri nedespartite una de alta, pentru ca sunt amandoua ale vladiciei mele”. Tot la indemnul sau, egumenul Dometian a scris vestitul Pomelnic al Manastirii Bistrita, care se pastreaza pana astazi, si primeste in dar icoana Sfintei Ana de la Manuel Paleologu. Asemenea si la celelalte Manastiri, Probota, Bogdana si Moldovita, randuieste stareti buni si poarta grija de toti - de calugari, de sihastri, de preoti, de popor si de tot sfatul tarii - ca un adevarat parinte al tuturor ce era.

In anul 1415, ajungand la adanci batraneti, evlaviosul mitropolit Iosif, cel dintai parinte al Moldovei, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat la Manastirea Bistrita, in partea de sud a pronaosului, unde i s-a descoperit mormantul in anul 1975, in urma lucrarilor de restaurare a bisericii.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: