MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU :: Pateric romanesc

MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU - al Moldovei si Sucevei

(1818-1902)

Acest mare mitropolit al Moldovei - Iosif al II-lea Naniescu - numit “cel sfant si milostiv”, a fost cel mai stralucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din a doua jumatate a secolului XIX dupa Sfantul Calinic de la Cernica.

Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache si al presviterei Teodosia, din satul Razalai-Balti, nascut la 15 iulie 1818. Dupa doi ani tatal sau moare si ramane vaduva cu doi copii, Ioan si Ieremia. In anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul sau, aduce la Manastirea Sfantul Spiridon din Iasi pe copilul Ioan, pentru a invata carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul si muzica psaltica. In anul 1834 ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Manastirea Sfantul Prooroc Samuil din Focsani, unde aduce si pe nepotul sau. In anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la episcopia Buzaului, sub vestitul episcop Chesarie, impreuna cu tanarul Ioan.

La 23 ianuarie 1835 rasoforul Ioan este calugarit sub numele de Iosif, in catedrala episcopala, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, in anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intra la seminarul din Buzau, atunci infiintat, pe care il termina in 1840. Apoi, intre anii 1840-1847 urmeaza Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti.

In anul 1849 este numit egumen la Manastirea Serbanestii Morun-glavului-Ramnicu-Valcea, iar la 29 august 1850 este hirotonit preot in Bucuresti. In noiembrie 1852 este facut protosinghel de Sfantul Calinic, episcopul Ramnicului. In 1857 este numit egumen la Manatirea Gaisenii- jud. Dambovita, iar dupa 4 ani este facut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon si numit in 1863 egumen la Manastirea Sarindar din Bucuresti, intre anii 1864-1870 arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la gimnaziul Gheorghe Lazar si la liceul Matei Basarab din Capitala, iar ultimii doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central.

La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar in ianuarie 1873 este numit episcop de Arges. La 10 iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie acelasi an este instalat la Iasi. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu pastoreste cu o rara blandete si intelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogata activitate duhovniceasca, teologica, pastorala si sociala din toata viata sa, ramanand pentru urmasi un exemplu viu si greu de imitat. La 26 ianuarie 1902 mitropolitul Iosif Naniescu “cel sfant si milostiv” paraseste pe fiii sai duhovnicesti si se stramuta la cerestile lacasuri, pentru a sta in fata marelui Arhiereu Iisus Hristos. Mormantul sau se afla in partea de sud a catedralei mitropolitane terminata de el.

In ziua calugariei rasoforului Ioan Naniescu, episcopul Ghesarie i-a tinut o scurta cuvantare, zicandu-i:

- Ti-am dat numele Iosif, numele staretului meu. De vei fi om de treaba, ai sa ajungi ca el! Intr-adevar, cuvintele marelui episcop s-au implinit cu prisosinta in viata ucenicului sau.

2. Se spunea despre mitropolitul Iosif ca pe cand era elev la seminarul din Buzau si la Colegiul Sfantul Sava, avea o comportare duhovniceasca foarte aleasa si invata asa de bine, ca pe toti colegii sai ii intrecea, atat cu invatatura cat si cu trairea. Pentru aceea era iubit, si de elevi si de profesori.

3. La inmormantarea episcopului Chesarie, parintele sau duhovnicesc, din 30 noiembrie 1846, tanarul ierodiacon Iosif Naniescu a rostit un cuvant de recunostinta si apreciere asa de ales incat toti cei de fata l-au sarutat cu lacrimi.

4. Se mai spunea despre dansul ca era un evlavios slujitor al Bisericii si un cantaret neintrecut. Psaltichia o invatase de la marele dascal si protopsalt Macarie ieromonahul. Cand canta la strana, vocea lui duioasa umplea biserica, misca inimile si scotea lacrimi.

5. Acest smerit si vrednic de pomenire slujitor al Bisericii lui Hristos avea inca mare osardie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o savarsea intotdeauna cu bucurie si cu ochii umeziti de lacrimi. Era, de asemenea, un neintrecut predicator si duhovnic iscusit, cautat de multa lume pentru blandetea si cuvintele lui. Cat a fost staret de manastiri a crescut numerosi fii duhovnicesti, atat mireni cat si calugari.

6. Timp de opt ani de zile cat a fost profesor de religie, arhimandritul Iosif Naniescu era cel mai iubit dintre profesori. Elevii mergeau dupa el si il pretuiau ca pe un adevarat parinte duhovnicesc. Cunostea bine Sfanta Scriptura si era desavarsit dascal si catehet. Cuvintele sale se lipeau de inimile tuturor.

7. Pe langa celelalte daruri, mitropolitul losif avea si darul sfintei smerenii si al ascultarii. in fiecare ora el vedea pe Dumnezeu si toate le primea ca din mana Lui. La 10 iunie 1875, cand a fost ales in sinod mitropolit al Moldovei, a spus printre altele aceste cuvinte:

- Datoriile inaltei pozitii eclesiastice, la care dumnezeiasca providenta, prin votul domniilor voastre ma cheama astazi, cunosc si marturisesc cu toata umilinta ca sunt mai presus de puterile mele.

8. Dupa ce a fost ales parinte si pastor al Moldovei, mitropolitul losif Naniescu a plecat cu trenul din Bucuresti spre Iasi, pentru instalare. Era sambata, in noaptea de 6 iulie 1875. In vagon a adormit putin si a visat pe marele mitropolit Veniamin Costachi, care, apropiindu-se, ii dadea sfaturi sa termine catedrala din Iasi inceputa de el. Acelasi vis l-a avut in noaptea aceea si duhovnicul mitropoliei din lasi, arhimandritul Ieroftei Maximescu.

Departe fiind, spunea el, am vazut cum in jurul bisericii mari a lui Veniamin se plimbau doi calugari cu barbile ce straluceau ca argintul cel sclipitor. Si apropiindu-ma de ei, fara sa ma vada, observ ca unul din ei era insusi mitropolitul Veniamin, pe care i-am recunoscut dupa fata, dar pe celalalt nu l-am cunoscut. Si mitropolitul Veniamin spunea cu sfisieri de dureri in glas, celuilalt insotitor al lui, cum aceasta biserica inceputa de el si ramasa neterminata, acum urmasii vor sa o scoata la mezat. “Sa darame si sa vanda ceea ce am zidit si cumparat eu”. Si lacrimile mitropolitului Veniamin n-au contenit sa curga pana ce, terminand de inconjurat biserica, a disparut.

Sosind dimineata, duhovnicul era framintat de acest vis si dorea sa afle numele acelui calugar ce insotea pe Veniamin. Dar mare i-a fost bucuria ca in aceeasi zi i-a recunoscut in persoana mitropolitului losif Naniescu. El era acela ce se plimba ingindurat si nu raspundea nimic la toate tinguirile mitropolitului Veniamin.

9. Prima grija a noului parinte al Moldovei a fost terminarea catedralei inceputa in anul 1833 de inaintasul sau, mitropolitul Veniamin Costachi. Dar, pregatindu-se tara pentru razboiul de independenta, blandul arhiepiscop a amanat inceperea lucrului. Timp de doi ani de zile s-a straduit sa imbarbateze pe credinciosi si intregul cler in lupta dreapta pentru neatirnare nationala si bisericeasca. Astfel, a facut apel la toate minastirile si la preoti sa adune ajutoare pentru armata, iar pe cei care doreau ii trimitea in ambulante pentru ingrijirea ranitilor. La apelul mitropolitului losif au contribuit cu ajutoare toate manastirile si multe parohii, iar pentru ingrijirea ranitilor au plecat din Moldova peste o suta de preoti, calugari si maici.

10. In anul 1879, dupa terminarea razboiului, mitropolitul Iosif s-a dus in audienta la primul ministru sa ceara ajutor pentru constructia catedralei. Deci, intrand inauntru, a zis:

- Vin cu o rugaminte mica pentru dumneavoastra, dar foarte mare pentru noi. Si anume, sa ne dati fonduri pentru terminarea catedralei mitropolitane din Iasi, care zace in ruina de 40 de ani si in care dorm noaptea vitele oamenilor.

- Nu avem acum fonduri pentru aceasta ! a raspuns casierul trezoreriei nationale.

- Daca o tara nu are bani sa construiasca o catedrala, a raspuns hotarat mitropolitul, atunci eu dau dimisie din mitropolie. Poftiti carja !

Vazand ravna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernului au aprobat in aceeasi zi fonduri banesti cu care s-a si inceput constructia catedralei.

11. Cea dintai grija a mitropolitului Iosif, dupa terminarea catedralei, a fost stramutarea osemintelor primului ei ctitor, Veniamin Costachi, de la Manastirea Slatina la ctitoria sa din Iasi, in semn de recunostinta si dragoste in Hristos. Aceasta stramutare s-a facut la 30 decembrie 1886.

12. La 23 aprilie 1887, de ziua Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, s-a sfintit noua catedrala mitropolitana din Iasi de catre 12 arhierei, in prezenta a zeci de mii de credinciosi. In aceasta sarbatoare mitropolitul Iosif a trait cea mai fericita zi din viata lui si a rostit in biserica un cuvant parintesc, inspirat de Duhul Sfant, care a miscat inimile tuturor fiilor sai duhovnicesti.

13. A doua mare ctitorie a inaintasului sau, pe care a salvat-o mitropolitul Iosif, a fost seminarul Veniamin Costachi de la Socola. Neavand un local propriu, functiona cu chirie prin casele negustorilor. Vazand aceasta, bunul mitropolit a cumparat palatul fostului domnitor Mihail Sturza din Iasi, l-a reparat si a mutat seminarul in el. La inaugurarea noului local a vorbit mitropolitul aceste cuvinte, vrednice de pomenit:

� Copilul lui Veniamin a ajuns prin usile oamenilor ! Rusine pentru Biserica ! Rusine pentru tara ! Veniamine, te-am razbunat! Astazi te-am instalat in palatul aceluia care te-a amarat si te-a facut sa pleci la minastire !

14. Sub pastoria acestui devotat mitropolit s-au restaurat inca doua renumite ctitorii din Iasi: Biserica Sfantul Nicolae Domnesc si biserica Sfintii Trei Ierarhi. S-au innoit, de asemenea cu ajutorul lui, numeroase biserici parohiale, schituri si manastiri, cautand intru toate sa imite pe marele sau inaintas, Veniamin Costachi.

15. Mitropolitul Iosif avea din copilarie o deosebita evlavie pentru moastele Cuvioasei Paraschiva din Iasi. Ele se pastrau in paraclisul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi. Dar in noaptea de 27 decembrie 1888, aprinzandu-se paraclisul, au fost cuprinse de flacari si sfintele moaste. Deci, auzind mitropolitul, a venit noaptea acolo descult si vazand cum arde in foc cel mai de pret odor al Moldovei, plangea ca un copil nemangaiat. Dar, potolindu-se focul, prin minune au fost gasite moastele Cuvioasei Paraschiva intregi si nevatamate. Numai imbracamintea de argint se topise. Atunci bunul pastor a facut alt sicriu de argint pentru sfintele moaste si le-a stramutat in noua catedrala, precum se vede pina astazi.

16. Acest venerabil mitropolit era un mare iubitor de cantare bisericeasca. El a impodobit sfintele altare cu cei mai evlaviosi slujitori si stranile bisericilor cu cei mai buni protopsalti. El este cel dantii ierarh roman care a binecuvantat organizarea corului vocal in biserica si a ingaduit femeilor sa cante la cor. Impotriva celor care se opuneau la aceasta el raspundea:

- Evlaviosilor! La mormantul Mantuitorului au ramas numai femeile, caci barbatii fugisera toti! Femeile, cele dintai, au vestit invierea Domnului !

17. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau insa acestea doua: sfintenia vietii sale si milostenia. Cu aceste doua mari virtuti a intrecut pe toti ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai impietrite, a castigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe multi deznadajduiti, a adunat in jurul sau pe cei saraci si nebagati in seama si a tras spre Hristos pe multi crestini cu pilda vietii sale.

18. Se spunea despre dansul ca era foarte cumpatat si cu dreapta socoteala in toate. Dormea noaptea putin si se ruga mult. In fiecare dimineata, la orele cinci, cand suna clopotul de Utrenie, el se destepta cel dintai. Apoi numara bataile clopotului din turn, daca suna de trei ori cate patruzeci de lovituri. Dupa rugaciune citea viata sfantului din ziua respectiva, apoi isi lua rasa si venea la biserica.

19. Spuneau parintii de la mitropolie care i-au fost ucenici ca mitropolitul Iosif venea zilnic la Sfanta Liturghie, la Vecernie si la Utrenie. Numai daca era plecat undeva sau era greu bolnav, nu venea. Parintii auzeau mai intai toaca, apoi bataile ritmice ale carjei mitropolitului pe mozaicul bisericii.

20. Spuneau iarasi despre dansul ca ii placea sa asculte in biserica citirea psaltirii si cantarea la strana. In zilele de lucru canta cu cantaretii stihiri, tropare, laudari si altele, pe care le invatasera si mirenii. Dar cel mai mult le placea sa cante fericirile si cantarile Sfintei Liturghii, caci mitropolitul Iosif traia bucuria Sfintei Liturghii.

21. Adeseori bunul pastor facea vizite canonice la manastiri, la schituri si parohii. Sfintea biserici si preoti, tinea predici alese si dadea sfaturi duhovnicesti, dar niciodata nu aducea la Iasi daruri de la credinciosi. Ci pe toate le impartea la vaduve si la orfani.

- Noua ne-a dat Dumnezeu din belsug, zicea el. Sa dam la cei lipsiti!

22. Un loc iubit de liniste al blandului ierarb. era schitul Sihla. Aici venea in fiecare vara cu diaconii sai, se urcau la pestera Sfintei Teodora, faceau Vecernia, apoi poruncea unui diacon sa cante ectenia intreita si slavoslovia mare deasupra stancilor. La urma, cantau cu totii “Camara Ta, Mantuitorule…”, apoi coborau spre Manastirea Neamt.

23. Despre acest evlavios pastor de suflete spunea unul din ucenicii sai:

- Mitropolitul Iosif avea calitati mari, as putea zice apostolice, pentru ca zilnic cugeta numai la indeplinirea datoriilor sale pastorale. Credinta sa era tare in Hristos Domnul. Ea il intarea in luptele vietii, ea il indemna la savarsirea faptelor sale mari si virtuoase. Totdeauna l-am gasit citind Sfanta Scriptura si imi spunea:

- De aici eu invat toate, intocmai ca si marele ascet Antonie, care n-avea alta carte decat cerul si pamantul, contemplandu-le.

24. Cea mai mare fapta buna a mitropolitului Iosif Naniescu, prin care se facuse tuturor cunoscut si iubit, era milostenia, marea sa opera de caritate crestina”. El avea usa si mana deschise pentru mila. Pe langa cersetorii din oras, el ajuta mai ales pe elevii si studentii saraci. in fiecare an imbraca zeci de elevi si studenti si-i hranea la bucataria mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru carti si taxe scolare. Exemplul sau a fost urmat si de ceilalti slujitori ai catedralei, precum au fost monahul Ilarion Radu, arhidiaconul Varlaam Arghirescu, arhimandritul Ioa-nichie Gradinaru si altii.

25. Zicea unul din ucenicii sai:

- Mila fata de saraci a mitropolitului Iosif Naniescu a ajuns proverbiala in Moldova si in toata tara. Zilnic veneau zeci de nevoiasi pentru a primi mila din mainile lui. La inceput singur se cobora din chilie jos pe trepte, in mijlocul celor o suta de saraci. Ii mangaia cu vorba, ii bine-cuvinta si le impartea bani. Niciodata nu dadea saracului mai putin de o paine. “Bani pentru o paine !” acesta era principiul lui. Daca termina banii marunti scotea de prin buzunare bani mari si pe toti ii alina. Apoi urca sus in chilia lui de rugaciune si de citire. Cand era batran si slab, nu mai cobora, ci arunca mila sa saracilor din balconul casei.

26. Spunea iarasi acelasi ucenic:

- Aceasta era milostenia lui in zilele de lucru. Duminica mitropolitul impartea astfel mila: Dadea punga cu bani anume destinati, parintelui Visarion Boboc, economul mitropoliei. Dupa slujba, economul se aseza in portita din dos a mitropoliei. Pe acolo treceau toti saracii si isi primeau ajutor de la parintele lor sufletesc.

Asa impartea zilnic mitropolitul losif leafa sa la saraci.

27. Spunea ucenicul si acestea:

- Lunar venea la el pentru mila si Barbu Lautaru, vestitul cantaret din Iasi, si primea mila. La urma, mitropolitul losif cerea sa-i cante stihira din Postul Mare: “Nu ma pedepsi, Stapane…”. Venea si evreul Rubensaft regulat, vinerea, pentru mila. Cu ajutorul mitropolitului si-a invatat fiul carte, a ajuns doctor si s-a crestinat. Un alt evreu din Iasi venea din trei in trei ani, numai la el pentru ajutor. “Cu ajutorul mitropolitului losif - zise el la urma - mi-am putut marita cele trei fete”. Prin aceasta pastorul cel bun imita pe Sfantul Ierarh Nicolae.

28. Intr-o sarbatoare, spunea ucenicul, iesind mitropolitul din biserica, cu boierii orasului in jurul lui, l-au inconjurat saracii. Iar ei, ca sa-si ascunda fapta buna, le arunca mila si le zicea cu asprime:

- La boieri, la boieri, care au luat zestrea Bisericii, zestrea voastra….! Ce veniti la noi?

29. In tot timpul anului mitropolitul losif ajuta elevi si studenti de toate varstele, fara alegere. Le dadea hrana, le platea taxele scolare, le dadea bani de cheltuiala. Sustinea studenti din salariul sau in tara si peste hotare. Sala de mese de langa bucataria mitropolitului era adevarata cantina de scoala. La sfarsitul anului insa, fiecare era dator sa-i infatiseze situatia scolara. Pentru cei ce se distingeau la invatatura, trimitea pe mosul Alexandru sa le cumpere cate un rand de haine bune si carti, drept premiu. Iar pentru cei ramasi repetenti, dadea ordin economului sa le puna o paine in traista si sa-i trimita acasa.

30. Odata a venit la mitropolit un student si i-a zis:

- Suntem trei studenti de la tara si stam toti cu chirie intr-o camera mica cu un singur pat. Suntem nevoiti sa dormim cate unul pe rand. Acum nu avem bani sa platim taxa la scoala si gazda. Va rog, dati-ne un mic ajutor.

Mitropolitul dupa ce i-a dat de mancare, a trimis pe diaconul sau, Varlaam, sa vada care este adevarul. Apoi i-a trimis din nou cu bani pentru un an de zile.

- Iata, a spus diaconul, va trimite mitropolitul losif cate 300 Iei pentru fiecare, sa puteti continua studiile.

31. Altadata a venit la el o femeie de la tara, plangand.

- De ce plangi femeie? a intrebat el.

- Mi-a murit vaca si am sapte copii.

- Iata, mama, ai bani sa-ti cumperi alta vaca.

32. Spuneau preotii catedralei ca uneori mitropolitul losif termina banii si nu avea ce da la saraci. Atunci imprumuta bani de la duhovnicul sau, arhimandritul Ieroftei si mangiia pe toti. La sfarsitul lunii, cand primea salariul, intai isi achita datoriile, apoi miluia pe cei care veneau.

33. Intr-o zi a venit la el un om plangand, sa se marturiseasca.

- De ce plangi, fiule? l-a intrebat mitropolitul. Ce pacate ai facut?

- Inalt Prea Sfintite, am slujit ca preot fara sa fiu preot. Am botezat, am spovedit, am ingropat, am slujit Sfinta Liturghie, am impartasit oameni. Am facut cel mai greu pacat ! Eu cred ca nu ma mai iarta Dumnezeu si mi-am pierdut sufletul.

Dupa ce l-a spovedit mitropolitul, s-a gandit putin, apoi i-a spus:

- Pregateste-te si vino Duminica sa te hirotonesc diacon si preot. Asa a judecat bunul pastor, ca sa mantuiasca un suflet de la moarte si sa nu sminteasca poporul cel binecredincios.

34. Acest venerabil mitropolit era foarte sarac si modest imbracat, ca nu-i ajungeau banii pentru haine. Vazand unii din ministri ca poarta rasa veche, i-au trimis in loc de salariu, un rand de haine noi, calugaresti. Dar mitropolitul losif, iubind saracia lui Hristos, a vandut hainele si a impartit banii la saraci.

35. Odata mitropolitul mergea la Sinod. in tren 1-a intilnit un preot oarecare si vazindu-1 simplu imbracat, l-a intrebat:

- Unde mergi, parinte?

- Ma duc si eu incolo, devale !

Aproape de coborare, mitropolitul si-a luat rasa, potcapul, engolpionul si carja si se apropia de iesire. Cand a observat preotul ca este arhiereu si ca i-au iesit alti episcopi in intampinare, rusinandu-se, indata s-a facut nevazut.

36. Altadata a venit la el un boier care nu-l vazuse de mult:

- Ei, cucoane, unde ai fost vara aceasta?

- Apoi. Inalt prea sfintite stapane, am fost in strainatate sa-mi caut sanatatea.

- Ma rog, cum se face asta, ca dumneavoastra va pierdeti sanatatea pe aici si cautati apoi s-o gasiti tocmai in strainatate?

37. Se mai spunea despre dansul ca se ruga si citea mult, manca putin si in toate era foarte modest si cumpatat. Iar timpul il pretuia cel mai mult si il folosea dupa un program destul de riguros. Oriunde mergea purta cu sine un ceas de masa cu sonerie si icoana Mantuitorului nostru lisus Hristos.

38. Blandetea, intelepciunea si milostenia mitropolitului losif Naniescu l-au facut cunoscut si iubit tuturor. In sinod, la guvern, in eparhie, in Iasi, peste tot era cinstit si respectat. Toti il asteptau, il rugau sa vorbeasca si ii ascultau sfatul. Cuvantul sau atarna cel mai greu in toate convorbirile.

39. Cea mai mare avere a mitropolitului Iosif era o bogata biblioteca, pe care mai tarziu a donat-o personal Academiei Romane. Singurele carti care l-au insotit pana la moarte erau Sfanta Scriptura, Ceaslovul si Vietile Sfintilor.

40. La 26 ianuarie 1902 marele mitropolit Iosif Naniescu, acest loan cel Milostiv al Bisericii Ortodoxe Romane, s-a mutat la Hristos, in ceata sfintilor ierarhi, plans de toti saracii si elevii din orasul Iasi, de toti preotii, calugarii si credinciosii din Moldova. In chilia lui nu s-au gasit decat doi lei!

Drept recunostinta poporul l-a canonizat, numindu-l “Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfant”.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare:

MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU :: Pateric romanesc

Vizualizari: 2058

Id: 1170

Imagine:

Share: