MITROPOLITUL PATERNUS al Tomisului

MITROPOLITUL PATERNUS al Tomisului :: Pateric romanesc

MITROPOLITUL PATERNUS al Tomisului

(prima jumatate a secolului VI)

Venerabilul mitropolit tomitan Paternus era, dupa nume, de origine latina, adica daco-roman autohton, probabil, calugarit si format teologic si spiritual in una din vestitele manastiri ale Eparhiei Tomisului. El a ajuns pastor al Daciei Pontice, dupa o lunga perioada de circa 60 de ani (460-520), pentru care nu se cunoaste inca numele nici unui episcop tomitan.

Prima atestare documentara este inscriptia latina de pe un vas de cult din argint aurit, descoperit in anul 1912 (astazi la Muzeul Ermitaj - Sankt- Petersburg), facut de Paternus la inceputul secolului VI pentru Catedrala mitropolitana din Tomis, unde donatorul este intitulat “episcopus mitropolitanus”. Dupa aceasta insemnare si alte cateva de mai tarziu se atesta ca Episcopia Tomisului a fost ridicata la inceputul secolului VI la rang de mitropolie si ca avea sub jurisdictia sa un numar de 14 episcopii sufragane, existente in toate orasele mari ale Daciei Pontice. Intr-o “Lista” a tuturor scaunelor mitropolitane si episcopale din Patriarhia ecumenica, existente la inceputul secolului VI, publicate in anul 1891 de bizantinologul Cari de Boor, sub denumirea de “Notitia Episcopatuum”, sunt trecute sub jurisdictia Mitropoliei Tomisului urmatoarele 14 scaune episcopale: Axiopolis (Cernavoda, jud. Constanta), Capidava (Capidava, jud. Constanta), Carsium (Harsova, jud. Constanta), Callatis (Mangalia), Constantiana (jud. Constanta), Histria (Istria, jud. Constanta), Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanta), Troesmis (Iglita, jud. Tulcea), Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea), Aegyssus (jud. Tulcea), Salsovia (Mahmudia, jud. Tulcea), Halmyris (Dunavatul de Jos, jud. Tulcea), Zaldapa (jud. Tulcea), Dionysopolis (Balcic).

Toate aceste scaune episcopale au fost infiintate la inceputul secolului VI, in fiecare oras - “polis” - din Scitia Mica si din intreg Imperiul Bizantin, sub imparatul Anastasie (491-518), in urma unei legi a inaintasului sau, imparatul Zenon (474-491), ca fiecare oras sa aiba un episcop al sau si un anume teritoriu.

Sub mitropolitul Paternus, Eparhia Tomisului a ajuns poate la cea mai mare inflorire duhovniceasca si organizatorica. Numarul mare al episcopiilor sufragane dovedeste in buna parte incheierea procesului de crestinare a poporului roman din Dacia Pontica, care avea in secolul VI peste 100 de bazilici (biserici) si bisericute, cu numerosi preoti (prezbiteri) si manastiri bine organizate, cu sute de calugari, sihastri, cavioti (traitori in pesteri) misionari si cu teologi de o inalta cultura clasica si mistic-dogmatica, recunoscuta peste tot. Astfel, vestitii “calugari sciti”, contemporani cu arhiepiscopul Paternus, erau preocupati de dogma Sfintei Treimi, creand formula teologica numita “theopashita”, ca “unul din Sfanta Treime a patimit in trup” (unus de Sancta Trinitate passus in corpus).

Fericitul mitropolit Paternus, refuzand sa accepte ca ortodoxa aceasta formula dogmatica, calugarii sciti se duc, in anul 519, la imparatul Justin I (518-527) si cer recunoasterea invataturii lor. De aici merg la Roma si cer Papei Hormisda acelasi lucru. Aceasta dovedeste preocuparile hristologice ale calugarilor daco-romani din Dobrogea secolului VI, renumele lor in intreg Imperiul Romano-Bizantin, precum si grija dintotdeauna a episcopilor din Dacia Pontica de a apara cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunarii.

In anul 520, mitropolitul Paternus, fiind la Constantinopol, a participat cu alti 20 de ierarhi la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. In scrisoarea adresata Papei Hormisda cu acest prilej, Paternus semneaza al saptelea sub titlul: “Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus”.

In cadrul arhiepiscopiei sale, mitropolitul Paternus pregateste calugari si preoti misionari, pe care ii trimite la nord de Dunare, in Dacia Carpatica, ajungand sa organizeze parohii si mici asezari monahale pana in vaile Oltului si Argesului, Campia Baraganului, Codrii Vlasiei, tinutul Buzaului, Tara Vrancei si sudul Moldovei.

Asa ostenindu-se mai mult de un deceniu, pentru lauda lui Dumnezeu si triumful crestinismului pe pamantul tarii noastre, venerabilul mitropolit Paternus si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: