MONAHIA EPRAXIA MALAU :: Pateric romanesc

MONAHIA EPRAXIA MALAU - Minastirea Varatec

(1890-1967)

Aceasta smerita calugarita, de loc din comuna Stanita-Neamt, era sora marelui duhovnic Vichentie Malau din Minastirea Secu.

Cind avea numai patru ani a venit impreuna cu sora si cu mama ei, sa slujeasca lui Hristos la Minastirea Varatec. Aici a crescut, aici a invatat carte, aici a deprins frica de Dumnezeu de la cele mai alese calugarite. in anul 1912 a primit tunderea monahala. Apoi, timp de 55 de ani a purtat cu desavirsita smerenie crucea lui Hristos, facindu-se tuturor pilda de tacere, de rugaciune, de ascultare si blindete. Iar nevointa maicii Epraxia era aceasta:

Nu iesea niciodata din minastire, nici la alte maici nu se ducea. Iubea cel mai mult biserica, chilia si linistea. La slujba mergea totdeauna, la chilie se ostenea mult cu postul si cu citirea psaltirei, iar in padure se ducea adesea sa guste din dulceata linistii. Permanent tacea, cugeta cele dumnezeiesti si rostea rugaciunea lui Iisus.

in anul 1938 a murit la Minastirea Agapia mama ei, monahia Miga-lusa. Iar in anul 1945 s-a odihnit cu pace in Banat si fratele ei, protosin-ghelul Vichentie. De acum, maica Epraxia a inceput o nevointa si mai mare. S-a unit duhovniceste cu o alta calugarita de acelasi cuget, anume Lavrentia Beu. Deci, petreceau amindoua sub acelasi acoperamint, ca doua suflete intr-un singur trup, impreuna rugindu-se, impreuna bucurin-du-se si una pe alta mingiindu-se. Ca desi traiau in mare lipsa de cele pamantesti, simteau totdeauna dulceata celor ceresti si slaveau neincetat pe Dumnezeu.

In anul 1967, la sfirsitul lunii mai, a zis maica Lavrentia catre sora ei de nevointa:

- Iarta-ma, maica Epraxia, eu ma duc inainte la Hristos !

- Dumnezeu sa te ierte, maica Lavrentia. Dupa sapte zile vin si eu. intr-adevar, la 7 iunie 1967, a adormit in pace si maica Epraxia, mutindu-se impreuna in lumina lui Hristos!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: