MONAHUL EVGHENIE DUMITRESCU :: Pateric romanesc

Viata

Parintele Evghenie Dumitrescu a fost un desavirsit calugar atonit.

Originar din comuna Segarcea-Dolj, in anul 1903 se duce la Muntele Athos si se face calugar in schitul Prodromul. Dupa noua ani de smerita ascultare este trimis in tara la schitul Darvari din Bucuresti. Iar in anul 1917 estre trimis la metocul schitului Prodromul din comuna Tifesti-Vrancea, pe care il conduce cu multa pricepere aproape patruzeci de ani, adunind in jurul lui mai mult de 12 ucenici. In toamna anului 1954 s-a mutat din viata aceasta si a fost inmormintat la schitul Brazi din apropiere.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Cind a ajuns parintele Evghenie superior la metocul schitului Prodromul de la Tifesti era o mare foamete. Multi oameni de prin sate - copii, tineri si batrini - erau amenintati sa moara de foame. Atunci el, gasind destule alimente la metoc, a chemat satenii din Tifesti si le-a impartit gratuit griu, porumb, cartofi si fasole. Asa a scapat de la moarte sute de oameni.

2. Acest mare nevoitor era atit de hlind si intelept in cuvint si in fapta, toti se foloseau de exemplul lui. Numele lui se facuse cunoscut peste tot, incit unii, lasind cele trecatoare “dupa sfatul lui”, ajungeau calugari iscusiti. in acesti ani s-au adunat in jurul sau 12 ucenici, care i-au slujit cu credinta pina la sfirsitul vietii, traind in cea mai deplina armonie si ascultare si neiesind niciodata din cuvintul batrinului. impreuna se rugau impreuna mincau, impreuna lucrau si niciodata nu scoteau cuvint desert din gurile lor. Cu miinile lucrau, iar cu mintea rosteau rugaciunea lui lisus. Apoi, desi lucrau in vie, nu gustau nici o bobita de struguri pina la vremea mesei, cautind sa urmeze intru totul dascalului lor. Iar la masa, numai dupa ce gusta batrinul, incepeau si fratii sa manince.

3. Spuneau ucenicii ca parintele Evghenie nu incuia niciodata chilia, alimentele si vasele cu vin, dar nimeni nu indraznea sa ia ceva fara binecuvintarea lui.

Uneori zicea ucenicilor sai:

- Parintilor, beciul este deschis. Cine vrea poate sa serveasca un pahar de vin. Dar nu uitati ca furtunul de deasupra este un sarpe cu doua capete. De orice capat te atingi, te poate musca.

4. Odata, un frate a intrat noaptea fara de veste in chilia lui si l-a vazut cu miinile in sus, rugindu-se cu lacrimi si zicind:

- Doamne, cauta cu mila spre zidirea Ta si nu ma lepada pe mine de la fata ochilor Tai!

5. Pentru sfintenia vietii lui, uneori il ruga episcopul sa primeasca preotia, iar batrinul se smerea, zicind:

- Preotia este un har al lui Dumnezeu ce se cuvine sfintilor, iar nu celor pacatoti.

6. intr-o zi un om beat l-a defaimat in public pe parintele Evghenie. Iar batrinul nimic nu zicea. Atunci ucenicii I-au intrebat:

- Cum ai putut rabda, parinte, ocara aceasta ? Nu vrei sa-1 reclamam la politie?

- Nu este bine sa-l reclamam, ci sa rabdam ca sintem calugari. Ca nimeni nu mi-a vorbit asa de frumos ca fratele acesta ! Cuvintul de lauda pentru calugar este bucuria diavolilor, iar cuvintul de batjocura este bucuria ingerilor.

7. Spuneau ucenicii ca adeseori un satean lasa oile sa pasca in via mmastirii. Deci i-au zis fratii:

- Da-ne voie, parinte, sa scoatem olie din vie si sa spunem omului

sa le pazeasca.

- Nu este bine, fratilor ! a zis batrinul. De ce sa intristam sau sa smintim pe mirean? El nu vede ca oile sint in vie? Lasa sa le scoata el, ca sa nu-1 suparam.

8. Uneori venea la parintele Evanghelie cite un satean nevoias is-i cerea imprumut alimente, vase sau unelte de lucru. Iar batrinul ii zicea

cu biindete:

- Du-te, frate, in magazie si-ti ia ce-ti trebuie. Iar cind vei termina treaba, ada lucrul inapoi si-1 pune de unde l-ai luat. El niciodata nu urmarea pe datornici, nici nu le cerea imprumutul inapoi.

9. Cea mai obisnuita ascultare a parintelui Evghenie era munca la bucatarie. in timp ce fratii lucrau la vie, el facea focul, fierbea mincarea, framinta piinea, aducea apa, spala vasele si zicea in taina rugaciunea lui lisiis. La amiaza, cind toate erau gata, zicea:

- Parintilor, poftiti la masa !

Asa s-a nevoit parintele Evghenie aproape 40 de ani, slavind pe Hristos si slujind cu dragoste pe oameni. Apoi si-a dat sufletul in miinile Domnului, fiind ingropat de ucenici linga biserica schitului Brazi.