MONAHUL IOV BURLACU :: Pateric romanesc

MONAHUL IOV BURLACU - Manastirea Neamt

(1874-1941)

Viata

Cuviosul Iov monahul a fost unul din cei mai duhovnicesti calugari din obstea Manastirii Neamt: mare nevoitor, vestit farmacist si cunoscator de plante medicinale si un mare iubitor de saraci.

S-a nascut in comuna Boroaia-Suceava. In anul 1906, luandu-si crucea, a urmat lui Hristos, facandu-se calugar in Manastirea Neamt. Aici s-a nevoit timp de 35 de ani, avand aceeasi ascultare de farmacist al manastirii si ingrijitor al parintilor batrani si bolnavi de la bolnita.

In toamna anului 1941, Cuviosul Iov monahul a adormit cu pace si a fost inmormantat in cimitirul manastirii.

Fapte si cuvinte de invatatura

Parintele Iov intrecea pe toti ceilalti calugari din manastire cu aceste trei fapte bune: cu postul, cu neincetata rugaciune si cu trezvia mintii. Permanent avea privirea in jos si cugeta la moarte. Mintea lui era plina de intreaga intelepciune, fata senina si inima mereu deschisa pentru toti.

Spunea ucenicul lui ca niciodata n-a vazut pe parintele Iov razand sau vorbind cuvinte de prisos. Vorbirea lui era foarte scurta si cuvintele patrundeau ca niste sageti in inima fiecaruia. Manca o data pe zi seara si dormea cateva ore pe noapte pe o banca, avand sub cap un bolovan de piatra invelit cu ziar.

Uneori zicea batranul:

- Fratilor, fiecare sa fie gata de drum, ca nimeni nu este vesnic pe pamant. Si daca nu vom avea ce arata lui Hristos, cum vom sta in fata Lui?

Alteori iarasi zicea parintele Iov:

- Cum se inseala omul de dulcetile vietii acesteia! Ba, ajunge atat de lipit de materie, incat refuza bucuriile vietii vesnice. De aceea, un astfel de om face totul ca sa nu mai moara. Iar cand vine moartea, il afla nepregatit si deznadajduit. Cel nepregatit moare de moarte grea. Iar cel pregatit asteapta cu bucurie ceasul mortii la care a cugetat toata viata. Sfarsitul lui este plin de pace si nadejde, caci se duce la Hristos.

Parintele Iov era un mare cunoscator al plantelor medicinale si un renumit farmacist. Singur aduna plantele, vara, din poieni si paduri, le conser- va si facea din ele siropuri si alifii, pe care apoi le distribuia gratuit la calugarii si mirenii bolnavi. Timp de 30 de ani a fost farmacist si infirmier la bolnita Manastirii Neamt. Numele lui era cunoscut peste tot. Caci veneau la el calugari si mireni bolnavi din toate manastirile si satele din imprejurimi, iar parintele Iov ii primea cu dragoste, ii consulta si le dadea medicamente preparate de el si multi se vindecau.

Acest parinte iubitor de Dumnezeu ingrijea cu mare dragoste pe calugarii suferinzi de la bolnita. Acolo isi avea chilia si farmacia. Acolo zabovea ziua si noaptea langa capataiul bolnavilor, mangaind si legand ranile, primenind paturile sau impartind mancarea adusa de la trapeza. Pentru aceasta toti il iubeau pe parintele Iov si il numeau “parintele nostru”. Aceasta ascultare a dus-o cu bucurie pana la sfarsitul vietii.

Spunea ucenicul lui ca parintele Iov era, mai ales noaptea, nelipsit de la biserica. Tot timpul statea in picioare in urma tuturor, cu privirea in jos si cu rugaciunea pe buze. Apoi se intorcea la chilie si citea acatistul si paraclisul Maicii Domnului, catre care avea mare evlavie.

Bunul nevoitor era, de asemenea, foarte milostiv cu cei saraci. Zilnic veneau la el copii orfani, bolnavi, oameni saraci din satul Pipirig si-i cereau milostenie. Iar parintele Iov ii ospata pe toti cu mancare de la bolnita. Apoi le dadea cate un ban, iar celor bolnavi le impartea medicamente si ii trimitea cu pace la casele lor.

Spunea ucenicul sau ca pe fiecare il aseza la masa cu dragoste si il intreba:

- Cum vrei sa fie ciorba, mai calda sau mai rece? Iar pe altul il intreba:

- Vrei ceai amar pentru stomac sau o baie calda la picioare?

Cum dorea fiecare, asa il servea, cu o dragoste rar intalnita, caci parintele Iov era intarit si umbrit de darul Duhului Sfant.

Odata l-a intrebat un parinte daca monahul este dator sa dea milostenie la saraci. Iar batranul a raspuns:

- Daca ai, trebuie sa dai! Numai daca nu ai nimic, nu esti dator sa dai milostenie.

- Dar calugarii nu sunt scutiti de milostenie? Eu cred ca numai mirenii sunt datori sa o faca.

- Da, a raspuns batranul, calugarii adevarati sunt scutiti de milostenie, Dar esti calugar? Calugarii nu trebuie sa aiba nimic, sa fie lipsiti de orice materie, sa poarte o singura haina, si aceea veche. Insa, daca ai si nu dai milostenie, poti sa scapi de mustrarea oamenilor, dar de mustrarea lui Dumnezeu nu poti scapa.

Intr-o zi, parintele Iov a cumparat o icoana frumoasa cu suma de 700 de lei. Mai tarziu, un credincios l-a intrebat:

- Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare este frumoasa!

- O vand.

- Cat sa-ti dau pe dansa, parinte?

- Trei sute de lei.

Auzind aceasta, ucenicul l-a intrebat:

- De ce ai vandut icoana cu jumatate de pret?

- Daca o dadeam cu cat am cumparat-o, nu mai aveam pomana. Iar daca o dadeam fara bani, ma biruia gandul mandriei. In felul acesta am facut si milostenie, si am scapat si de mandrie.

Un parinte i-a dat batranului o haina groasa de iarna, ca era sarac. Iar parintele Iov, vazand un om lipsit care avea 7 copii, i-a dat lui haina. Intr-o zi l-a intrebat cel ce-i daduse haina:

- Unde este haina pe care ti-am dat-o, parinte Iov? Nu cumva ti-a furat-o cineva?

- Iarta-ma, parinte, a raspuns batranul, a venit la mine un om cu multi copii si i-am dat-o lui, ca eu am de toate, slava Domnului!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: