MONAHUL VENIAMIN IORGA :: Pateric romanesc

MONAHUL VENIAMIN IORGA - Manastirea Sihastria

(1891-1976)

Viata

Acest calugar nevoitor si lucrator al rugaciunii lui Iisus era de loc din partile Birladului. In anul 1924 s-a calugarit in schitul Mosunoaiele - judetul Vrancea. Dupa citiva ani a intrat sub povatuirea unui mare calugar, anume Evanghenie Dumitrescu de la metocul Tifesti-Vrancea. intre anii 1957-1966 s-a nevoit la schitul Bucium-Iasi, iar ultimii zece ani a trait in obstea Manastirii Sihastria, unde s-a si savirsit.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Spunea parintele Veniamin ca dupa indreptarea calendarului s-a razvratit in sufletul sau si, caleind porunca ascultarii, s-a facut sihastru in Muntii Vrancei. Trei ani s-a ostenit acolo singur, dar nu avea pace duhovniceasca pentru ca se despartise de Biserica. Atunci a venit Ia parintele Evghenie si l-a intrebat:

- Ce sa fac parinte, ca sint tulburat?

- Daca vrei sa te mintuiesti, i-a raspuns batrinul, intra din nou sub ascultarea Bisericii si a unui staret. Altfel, iti pierzi sufletul caci esti inselat de vrajmasul.

- Ma primesti in obstea sfintiei tale?

- Vina, parinte, in caruta ascultarii. Numai sa iei aminte, ca aici poti avea mai multe ispite decit in pustie. Ca vii de la voia sfintiei tale la voia altuia. Dar de vei face ascultare in tacere si rugaciune, vei afla multa liniste in suflet.

2. Implinind parintele Veniamin cu sfintenie porunca ascultarii si mult ostenindu-se cu postul, cu rugaciunea si cu paza mintii, a ajuns calugar sporit si plin de frica lui Dumnezeu. Ca se ruga neincetat si toate le facea cu binecuvintare.

3. Odata a zis catre unul din parinti:

- Daca ne-ar judeca Dumnezeu dupa ginduri, cred ca aproape nimeni nu s-ar mintui. Ca razboiul gindurilor nu ne slabeste pina la moarte.

4. Altadata l-a intrebat un alt parinte:

- Daca nu savirsim pacatul cu fapta, oare vom dobindi mila ceasul

- Daca nu savirsim pacatul cu fapta, oare vom dobindi mila in ceasul judecatii? Iar batrinul i-a raspuns:

- Mintea este totul, parinte. Aici se da razboiul. De razboiul mintii depinde mantuirea sau osinda noastra. Ca diavolii nici o clipa nu ne slabesc. Daca nu reusesc sa ne biruiasca cu fapta, atunci ne lupta prin ginduri si imaginatii. Mare este razboiul mintii! Mai ales la calugari. De aceea trebuie sa ne rugam neincetat. O, sa ne scape Dumnezeu de osinda cea de veci! Si indata a inceput a plinge.

5. Apoi, iarasi a zis:

- Diavolul este acum ingaduit ca sa lupte pe oameni si sa aleaga pe sfinti. Ca daca nu ne-ar lupta, nu ne-am incununa. Ma lupta si pe mine mereu. Vrea sa ma traga de partea lui. Iar eu, cind vad ca slabesc, incep sa strig din adincul inimii: “Iisuse prea dulce, nu ma lasa ! Maica Domnului, care ai nascut pe Soarele Hristos, nu ma lasa !” Apoi batrinul din nou incepu a plinge.

6. A zis odata catre unul din parinti:

- Mare lucru este calugaria ! Sa dam slava imparatului si lmptua-tesei ca ne-au facut fii ai luminii si ai vesniciei Ca acesta este scopul nostru, sa dobindim pe Domnul. Aceasta este tot ce dorim pe painint. Ei, parintilor, ce mare dar este fericirea cea de veci!

7. Zicea iarasi parintele Veniamin:

- Cincizeci de ani m-am luptat cu gindurile mele si m-am biruit de ele ! Pentru aceasta ma intreb, oare voi vedea eu fata lui Hristos? Oare voi dobindi ingeri buni in ceasul mortii? Oare voi cistiga atunci pe dulcele Iisus? Ca trebuie sa dau raspuns de fiecare cuget si cuvint.

8. Odata l-a intrebat un frate:

- Parinte Veniamin, cum te simti in chilie? Iar batrinul i-a raspuns:

- Ce folos ca am liniste in chilie daca am tulburare in cap. Ca razboiul gindurilor nu ne slabeste pina ce ne vom muta din cortul acesta.

9. Altadata zicea batrinul:

- Mai de pret era coliba Sfintului Ioan Colibasul, decit chilia mea. Ca eu amagesc de ginduri, de mancare si de somn. De aceea zic Sfintii Parinti ca “somnul mult este icoana mortii”. Ne trebuie multa smerenie, parinte. Ca daca cel dinauntru nu este calugar, toate sint in zadar!

10. Intr-o zi l-a intrebat un frate:

- Parinte Veniamin, mai ai rude acasa?

- De cind am venit sa slujesc lui Hristos, a raspuns batrinul, n-am mai fost prin sat, nici n-am scris cuiva, ci pe toate le-am lasat pentru mila Lui cea mare. Si s-a folosit fratele de nevointa lui.

11. I-au zis fratii iarasi:

- Parinte Veniamin, da-ne un cuvint de folos.

- Ei, parintilor, a raspuns el, mare dar este calugaria ! Sa slavim pe Hristos Imparatul si pe Maica Luminii, ca alta nadejde nu avem. Sa ne pazim mintea curata si sa ne izbaveasca Dumnezeu de desfrinare. Ca acesta este cel mai greu razboi al calugarului. Iar pentru ginduri sa ne pocaim cu lacrimi intotdeauna.

12. in anul 1966, dorind sa se retraga la liniste, nu-i dadea staretul binecuvintare.

- Parinte Veniamin, zicea el, ramii la Bucium, ca iata am facut chilii noi pentru calugari.

- Parinte staret, acestea sint pentru generatiile viitoare. Iar mie, dati-mi voie la Minastirea Sihastria, ca acolo vreau sa mor !

13. Odata i-a cerut staretul cuvint de folos, iar batrinul a raspuns:

- Sa conduci minastirea cum te va lumina Dumnezeu, dar sa ai multa dragoste si rabdare.

14. Uneori zicea cu lacrimi catre ucenicul sau:

- Mintuirea, frate, mintuirea s-o cistigam! Oare putia lucru este aceasta?

15. Acelasi ucenic i-a cerut odata cuvint de folos. Iar batrinul i-a zis.

- Frate, cauta pe altul mai invatat sa-ti dea cuvint de folos. Iar daca vrei sa primesti, pazeste aceste trei lucruri: Sa nu te imprietenesti cu femei, sa nu bei vin si sa ai smerenie adinca.

16. De ziua Sfintului Gheorghe, staretul a servit pe parinti cu piine si vin. Iar parintele Veniamin, vazind aceasta a zis, suspinind:

- Astazi sfintul mucenic a fost tras pe roata pentru Hristos, iar moi il serbam cu vin si cu placinte !

17. Un duhovnic l-a intrebat pe batrinul:

- De cite ori te impartasesti, parinte Veniamin?

- O data pe luna ma impartasesc, caci asa obisnuiesc. Trei saptamini maninc o data pe zi, iau parte la toate slujbele, citesc la psaltire si zic rugaciunea lui Iisus. In saptamina a patra nu maninc nimic miercurea si vinerea. Iar simbata primesc cu mare bucurie pe Hristos, Margaritarul cel nepretuit. Si indata ochii batrinului s-au umplut de lacrimi.

18. Intr-o zi, un parinte i-a dat un pahar cu must din miere de albine. Iar batrinul, gustind putin si multumind, a zis:

- Nu vreau sa beau mai mult ca-mi obosesc mintea si pe urma incep gindurile rele.

19. Spun parintii despre dinsul ca veneau uneori calugari si chiar mireni si-i cereau binecuvintare. Iar batrinul, plin de bucurie si cu ochii in lacrimi, raspundea:

- Acestea sint zisele mele cele de pe urma: Sa se milostiveasca bunul Dumnezeu si sa ne arunce pe toti in raiul desfatarii si in vesnicele bunatati cu tot neamul ce ne apartine!

20. Intr-o zi, parintele Veniamin se ruga afara culcat pe perna, ca era bolnav. Apoi, plingind cu bratele intinse spre cer, a zis:

- Doamne, aproape 60 de ani am in calugarie si inca nu am pus inceput bun ! Ca vrajmasul ma biruieste cu gindul slavei desarte.

21. in alta zi l-a intrebat ucenicul:

- Parinte Veniamin, esti bolnav ca n-ai venit azi la biserica?

- Eu sint intotdeauna in biserica ! a raspuns batrinul.

22. Altadata l-au intrebat parintii:

- Cum te mai simti, parinte Veniamin? Iar el a zis:

- Suflet mort in trup viu ! Trupul acesta nu vrea sa se lase strabatut si condus de minte. Si daca ii mai dai mincare multa si vin te ucide cu totul.

23. L-a intrebat duhovnicul intr-o zi:

- Parinte Veniamin, de citi ani n-ai mai baut vin?

- De trezeci si patru de ani.

- Pentru ca te-ai impartasit astazi, bea acest pahar cu vin. Si a raspuns batrinul:

- De ascultare il iau. Dar daca ma silesti sa mai beau unul, nu mai fac ascultare.

24. Parintele Veniamin avea mare evlavie catre Maica Domnului, pe care o lauda ziua si noaptea. Uneori zicea catre parinti:

- O, bunatate a imparatului, ca ne-a dat pe Maica Sa sa fie Maica noastra ! imparateasa, Stapina, Doamna, Mama prea scumpa si prea dulce. O, bunatate a imparatului Hristos !

25. Un parinte i-a cerut cuvint de folos. Iar batrinul a zis:

- Sa multumesti Maicii Domnului care a facut cu noi negraita mila. Ca ne-a scos din lume si ne-a adus in sfinta minastire !

26. Acelasi parinte l-a intrebat:

- Ce este mai de nevoie crestinului spre a se mintui? Iar batrinul a raspuns:

- Daca nu avem smerenie, nu ne putem mintui !

27. intr-o zi l-a intrebat unul din parinti:

- Ma cunosti, parinte Veniamin?

- Sa te cunoasca Dumnezeu ! a raspuns el.

- Roaga-te pentru mine, parinte Veniamin.

- Du-te la altul mai vrednic, a zis batrinul cu glas smerit.

28. Cu doua zile inainte de obstescul sfirsit a venit la parintele Venia mim un doctor si i-a zis:

- Sint doctor. Cu ce ti-as putea fi de folos? Iar batrinul i-a raspuns

- Da, esti doctor. Dar eu ma duc la Doctorul cel de sus, care vindeca si trupul si sufletul.

29. Fiind aproape de ceasul cel mai de pe urma, a zis catre toti:

- “Durerile mortii m-au inconjurat” (Ps. 17, 5). Apoi a adaugat: Miine ma duc! Miine ma duc!

Dupa o zi si-a dat sufletul cu pace in miinile Domnului, avind pe buzele sale rugaciunea lui Iisus.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: