Iubite Părinte Rafail, ştiu că ne vom mîntui ca neam. Cum vedeţi Dumneavoastră, un român ortodox care vieţuieşte într-o mănăstire din Anglia, mîntuirea ca neam?
Eu nu ştiu că ne vom mîntui ca neam. Cînd spun aceasta nu înseamnă că dispreţuiesc originile noastre sau orice element al realităţii vieţii noastre naţionale, dar nu ne putem nici lega cu totul de elementele trecătoare, fiindcă, la un moment dat, ele ne şi dezbină. Dacă ne mântuim ca neam? Ce înseamnă să ne mîntuim ca neam? Dumnezeu este Persoană şi vorbeşte ca persoană. Tu, suflete, care mi-ai pus această întrebare, tu eşti cel care te mîntuieşti. Poate că eşti tătar, nu ştiu; cred că eşti român, după cum ai întrebat, dar, orişicine ai fi, tu eşti cel care te mîntuieşti.
Trebuie trecut, totuşi, dincolo de ceea ce ne limitează şi de ceea ce ne desparte. Neamul nostru se cheamă Hristos. Sau, Dacă vreţi, neamul nostru se cheamă Israel, adică poporul lui Dumnezeu. Noi sîntem Israelul cel nou, Israel în duh. Căci iar revenim la tema Duhului şi a adevărului. Patria noastră nu este Rusia sau România sau Anglia, este Ierusalimul cel de sus; patria noastră este cea care vine, nu cea unde ne-am născut. Ne-am născut într-un „cuib", ca şi păsările, şi trăim în el până ce ne vor creşte aripile, până ce vom zbura şi noi, ca să ne luăm zborul veşnic. Iarăşi zic, nu dispreţuim neamul. Pentru mine, mai ales, a mă naşte român a însemnat mai cu seamă a primi Botezul Ortodox şi pentru asta am fost, mai mult decât pentru toate, recunoscător lui Dumnezeu.
Dar observ nişte fenomene interesante. Mă simt mai apropiat de voi decît de toate neamurile printre care am trăit cu mult drag şi cu multă îmbogăţire sufletească, în pribegiile mele. Dar mă găsesc mai aproape de voi, într-un fel şi chiar şi ce numesc eu „osemintele” astea ale mele, care trag să mă îngreuieze şi să mă doară, s-au mai consolat cînd am început să zburăm pe deasupra meleagurilor româneşti şi a pămîntului acesta.
Dar să revenim la întrebare. Acolo unde Domnul ne pune, pentru motivele pe care El le cunoaște, acolo se face mîntuirea noastră. Şi mîntuirea este — revin la cuvîntul de mai înainte, pe care o să-l recunoaşteţi — devenirea noastră întru fiinţă. Sîntem pentru o scurtă durată aici pe pămînt, precum am fost o scurtă durată în pîntecele maicii. Am murit vieţii din pîntecele maicii ca să ne naştem întru această viaţă, care este existenţă; nu este încă fiinţa.
(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 61-63)
Categoria: Articole
Cautare:
Ne vom mantui ca neam?
Vizualizari: 751
Id: 5289
Imagine:
Share:
Esti sau nu esti credincios? Afla raspunsul!
Povestea cescutei de ceai – spusa de Parintele Arsenie Boca
Sfanta Liturghie ascunde, in chip smerit, cea mai mare taina a lumii
Maica Domnului - Aparatoarea Sfantului Munte Athos
Cele trei virtuti pe care le cere Maica Domnului de la calugarii din Athos
„Vesnica pomenire!”
Ce înseamnă literele IC XC / NI KA ?
Reguli pentru crestinii care merg duminica la Biserica
Cum trebuie sa se incheie fiecare rugaciune crestina?
Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
Usa pocaintei
Ce urăm de zilele sfinților?
L-am rugat pe Dumnezeu
Semnificatia zilelor din Saptamana Mare - Pr Teofil Paraian
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.