Neascultare. Greseala. Pacat. - Cararea Imparatiei

Neascultare. Greseala. Pacat. - Cararea Imparatiei - Pr Arsenie Boca

Neascultare. Greseala. Pacat.

Neascultarea. Greseala este neascultarea unui duh, care nu vrea sa-si recunoasca vreun stapan si care nu asculta decat de sine. Pacatul este fapta . . . stricate. Astfel, dupa cum ne invata Apostolul: puterea vine de la Dumnezeu si este supusa unui indreptar Dumnezeiesc.

Sa ne ferim de vorbirile nefolositoare

Fereste-te cat poti de valmasagul oamenilor caci primejdie este sa stai de vorba despre lucrurile lumii, chiar daca faci aceasta cu gand curat. Daca se cade totusi sa vorbesti, vorbeste atunci despre lucrurile care pot zidi. Evlavioasele convorbiri asupra lucrurilor duhovnicesti ajuta mult la propasirea sufletului, mai osebit intre cei uniti in Dumnezeu prin aceleasi simtaminte si prin aceleasi nazuinte. Scris este ca vom da socoteala, la ziua judecatii, de orice vorba zadarnica.

Mijloacele prin care putem castiga pacea launtrica si propasirea in virtute

Am putea sa ne bucuram de o mare pace, daca am vrea sa nu ne indeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac altii si nici cu ceea ce nu ne priveste. Cea mai mare si singura impotrivire este ca odata robiti de patimile si poftele noastre nu facem nici o sfortare sa intram in fagasul desavarsit al sfintilor. "Va las pacea Mea, va dau voua pacea Mea, nu cum v-o da lumea".

Ce placuta dulceata, ce dragoste atragatoare in aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! ... Sunt doua feluri de paci: pacea lui Iisus si pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, intristarile, nelinistile, scarba, remuscarile. Iisus graieste: "Biruieste-te pe tine insuti". Infraneaza-ti poftele tale, impotriveste-te dorintelor, frangeti patimile si atunci duhul tau va fi ascultator poruncilor Lui, ramane-va intru pacea cea nespusa, iar toate trudele vietii, suferintele, nedreptatile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care intrece orice intelegere. Amin.

Impotrivirea la ispite

Atata vreme cat traim pe pamant, nu putem fi scutiti de necazuri si de incercari. De aceea este scris in cartea lui Iov: "Ispita este viata omului pe pamant". Nu se afla om atat de desavarsit si de sfant care sa nu aiba, uneori, ispite - de care nu putem fi cu totul scutiti.

Toti sfintii au trecut prin multime de ispite si de suferinte si pe fagasul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osanditi si au cazut. Nu este asezare calugareasca atat de sfanta si nici loc atat de tras deoparte, unde sa nu se afle impotriviri si ispite. Omul cat traieste, nu-i niciodata intru totul ferit de ispite, caci avem samanta lor in noi din pricina poftei trupesti in care am fost zamisliti. Una vine dupa alta si totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindca am prapadit binele si fericirea, cele de la inceput. Unii cauta sa fuga pentru a nu fi ispititi si cad in ispite inca si mai primejdioase. Nu-i de ajuns sa fugi ca sa birui ci rabdarea si adevarata smerenie ne face mai tari decat toti dusmanii nostri. Cel care, fara sa smulga radacina raului se fereste numai de primejdii (prilejurile din afara), sporeste putin. Dimpotriva, ispitele se intorc asupra-i inca mai grabnice si mai cu putere.

Vei birui mai sigur putin cate putin printr-o indelungata rabdare cu ajutorul lui Dumnezeu, decat printr-o asprime prea mare fata de tine insuti.

Mergi adesea dupa sfaturi cand esti ispitit si nu judeca deloc aspru pe cel ce se afla in ispita, ci mangaie-l asa precum tu insuti ai vrea sa fi mangaiat.

Incepatura oricarei ispite este nestatornicia duhului si putina incredere in Dumnezeu. Caci dupa cum o corabie fara carma e purtata ici si colo de valuri, asemenea omul slab si schimbacios, care-si paraseste hotararile pe care le luase, este talazuit de tot felul de ispite. Se cade sa veghem, mai osebit cand se arata ispita, caci cu mult mai bine birui-vom pe vrajmas de nu-l vom lasa sa patrunda in suflet, dandu-l deoparte chiar in clipa cand e gata sa intre. Mai intai se iveste in minte un gand simplu, apoi o sa vina o inchipuire, pe urma placerea, pornirea destrabalata si in sfarsit consimtirea. Asa ca, putin cate putin, dusmanul cuprinde tot sufletul, cand n-a gasit impotrivire chiar de la inceput.

Sa ne ferim de judecatile cele indraznete

Zace in noi o tainica rautate, careia-i place sa descopere nedesavarsirile fratilor nostri si iata de ce, gata stam sa-i judecam, uitand ca judecata inimilor numai dreptul lui Dumnezeu este. In loc de a cerceta cu atata pornire ispititoare cugetul altuia, sa ne coboram in al nostru. Gasi-vom destule temeiuri sa fim ingaduitori fata de aproapele nostru si sa tremuram pentru noi insine. Nu ai decat sarcina ta insati si nu vei raspunde decat de tine. "Nu judeca ca sa nu fi judecat".

Categoria: Cararea Imparatiei - Parintele Arsenie Boca

Cautare: