NEASCULTAREA

NEASCULTAREA

1415. -Neascultarea sau nesupunerea sau impotrivirea fata de autoritatea de drept este un pacat, fiindca se nesocoteste adevarul si ordinea legilor si a adevarului legilor sociale. In general, se numeste adevar, tot ceea ce exista in lumea vazuta si nevazuta. Dumnezeu este adevarul absolut de la care izvorasc toate franturile de adevaruri relative create din nimic si care dainuicsc, se fac si se prefac in evolutia lor pe linia timpului dupa legile puse de la inceputul lumii de Facatorul a toate. Legile cele necesare vietii omului sunt cele naturale si supranaturale. Dumnezeu a incredintat autoritatii bisericesti legile vietii duhovnicesti ca sa le faca cunoscute tuturor oamenilor spre a le aplica in viata lor pentru mantuirea sufletului. Legile naturale fizico-chimice si cele ale colaborarii morale sociale sunt incredintate autoritatii lumesti prin oranduirea tehnica si nesimtita trupeste a providentei, cu invoirea poporului exprimata prin vot, ca sa le aplice tuturor cetatenilor, pentru buna lor stare. Deci, ascultarea de autoritatile bisericesti si lumesti trebuie sa oblige pe orice om, nu numai de frica, ci mai ales de imboldul constiintei morale si acolo unde este convingerea morala nu mai este nevoie de frica sociala (Rom. 13, 1-5; 1 Tim: 3, 1; I Petru 2, 13).

1416. -Autoritatile laice ca indivizi, sunt datoare sa asculte de legile revelate pentru mantuirea lor personala, insa in exercitiul functiunii lor, sunt absolut obligate sa respecte legile vietii naturale ale individului, asa cum se desfasoara ea intru libertatea morala si colaborarea sociala sub sanctiunile de viitor ale guvernarii providentiale (1 Regi 15. 22-23; II Regi 22; Is. 14.4-25 ; ier. 31, 15-8). Acolo unde lipseste convingerea morala si cetateanul produce dezordine sociala, autoritatea este datoare sa aplice forta disciplinara dupa legile universal-valabile (Rom. 13, 1-7; Ioan 19, U; I Petru 2, 14; 3, 13; Prov. 8, 15-16).

1417. -Autoritatile bisericesti sunt obligate sa respecte integral toate legile care vin de sus, desfasurandu-se ca dintr-o cascada a creatiunii, ingrijindu-se de mantuirea lor personala intru smerenia credintei si a trairii in adancime intru poruncile Domnului si din aceasta traire, sa porneasca grija lor de iconomisirea mantuirii tuturor pastoritilor, despre care isi vor da seama inaintea judecatii lui Dumnezeu (Iez. 33, 1-15; F. Ap. 20, 18-36; Apoc. 3, 1-20. -V.Hirotonia, Catehizarea, Sinodul).

1418. -Razvratirea de la ordinea administrativa a unor clerici si a unor credinciosi fata de ierarhia canonica duce la schisma. Ea este o introducere sau inceput de erezie, care duce la sinuciderea duhovniceasca, datorita pacatului neascultarii ca Datan si Aviron (Numeri 16) cum a facut si Saul (1 Regi 13, 13-14; 15, 22-27; 28, 15-18; 31, 2-5) care prin neascultare, s-a sinucis mai intai duhovniceste si apoi trupeste. Pe schismatici Biserica ii da in mana satanei (I Tim. 1, 20). Ei nu pot fi primiti in Biserica decat numai dupa ce se leapada de toate gresalele lor, aplicandu-li-se canoanele neascultarii (V. Dogmele).

1419. -….”Supuneti-va episcopului ca lui Hristos…. si sa nu savarsiti nimic fara episcop. De asemenea supuneti-va preotilor ca si Apostolilor lui Iisus Hristos care este nadejdea noastra, in numele Caruia trebuie sa ne inchinam viata. Apoi sa cinstiti pe diaconii tainelor lui Iisus Hristos, caci ei nu sunt slugi ai mancarilor si bauturilor, ci slujitori ai Bisericilor lui Dumnezeu. De aceea, toti trebuie sa se fereasca de pacate cu toata grija… Cel ce lucreaza ceva despartit de episcopi, unul ca acesta nu este curat in constiinta sa… Cel ce face ceva fara stirea episcopului face slujba diavolului”. -Sf. Ignatie, Ep. c. Tralieni, 2, 7; C. Smirneni).

1420. -”Prezbiterii si diaconii sa nu faca nimic fara invoirea episcopului (Ap. 311) caci el este cel caruia i s-a incredintat poporul Domnului si de la el se va cere socoteala pentru sufletele lor”. -Apost. 39.

1421. -”Deoarece trebuie ca episcopii care au lipsit de la Sfantul Sinod si au ramas fie la tara, fie in oras pentru vreo pricina bisericeasca sau trupeasca, sa cunoasca cele ce s-au hotarat in el, fac cunoscut sfinteniei si dragostei voastre ca daca vreun mitropolit al eparhiei, lepadandu-se de sfantul sinod ecumenic, a trecut la adunarea celor credinciosi, sau ar trece dupa aceasta, sau a cugetat sau va cugeta cele ale lui Celestius (pelugiun) acesta nu mai poate nicidecum lucra ceva asupra episcopilor provinciei, fiind indepartat de catre sinod de la orice impartasire bisericeasca, fara drept de a mai lucra. Ci va fi supus intru totul episcopilor eparhiei si mitropoliilor vecini (spre judecata) care marturisesc dreapta credinta si va fi scos din treapta episcopala”, -III ec. 1.

1422. -”Daca unii dintre episcopii eparhiei mitropolitane au parasit Sfantul Sinod si au trecut la dezbinare, sau vor cauta sa treaca, sau iscalind caterisirea lui Nestorie au trecut apoi la adunarea celor necredinciosi, acestia dupa hotararea Sfantului Sinod sa fie inlaturati cu totul din preotie si sa cada din treapta”. -II ce. 2.

1423. -”Daca vreunii din clericii unui oras sau unui sat, au fost scosi din preotie de catre Nestorie si de cei ce sunt cu el pentru ca cugeta drept, am hotarat ca acestia sa-si ia din nou treapta. Poruncim indeobste ca clericii care marturisesc la fel cu drept credinciosul si ecumenicul sinod, sa nu se supuna in nici un chip episcopilor necredinciosi sau care se vor desparti”. - III ec. 3.

1424. -”Daca unii dintre clerici ar cadea in ratacire si ar indrazni sa marturiseasca cele ale lui Nestorie (dioprosopism) sau Celestius, fie in deosebi, fie in public, Sfantul Sinod hotaraste, ca si acestia sa fie caterisiti”.- III ec 4.

1425. -”Clericii care au fost osanditi pentru fapte vinovate de catre Sfantul Sinod sau de catre episcopii lor si pe care Nestorie potrivit nepasarii lui in toate, precum si cei ce cugetau ca el, au cautat sau vor cauta sa-i primeasca intru impartasire sau in treapta, am hotarat ca sa nu se foloseasca de aceasta si sa nu ramana mai putin decat cei caterisiti”. -III ec. 5.

1426. -”De asemenea daca unii ar voi sa schimbe in vreun fel cele lucrate la Sfantul Sinod din Efes, Sfantul Sinod a hotarat ca daca ar fi episcopi sau clerici, sa cada cu totul din treapta lor; iar daca sunt laici, sa fie inlaturati din obste”. -III ec. 6.

1427. -”Clericii azilurilor de saraci si ai manastirilor si ai Bisericilor mucenicilor sa ramana sub stapanirea episcopilor eparhioti, dupa traditia sfintilor parinti si sa nu se sustraga cu trufie de sub ascultarea episcopului lor. Cei ce vor indrazni sa calce aceasta oranduiala si nu se vor supune episcopilor, de vor fi clerici sa se pedepseasca conform canoanelor, iar de vor fi monahi sau laici, sa se afuriseasca”. -IV ec. 8.

1428. -”Pacatul razvratirii si complicitatii este cu totul pedepsit chiar si de legile statului si cu atat mai vartos se cuvine a opri aceasta in Biserica lui Dumnezeu. Deci, daca unii clerici sau monahi s-ar afla facand razvratire sau colaborand cu alti complotisti, sau pregatind curse impotriva episcopilor sau clericilor celor impreuna cu ei, sa cada cu totul din treapta lor”. -IV ce. 18.

1429. -”Canoanele bisericesti arata limpede ca orice comportare dusmanoasa sau complicitate este oprita cu desavarsire si de legile externe (ale statului) si deci, cu atat mai mult se cade a se opri aceasta in Biserica lui Dumnezeu (IV ce. 18). Noi invatam ca daca oricare clerici sau monahi ar face complot sau ar fi complici sau ar pregati curse impotriva episcopilor sau clericilor colaboratori cu ei, sa cada cu lotul din treapta lor”, -VI ec. 34.

1430. -”Daca cineva ar face slujbe bisericesti cu totul aparte si impotriva invataturii Bisericii, aducand defaimare Bisericii si cu de la sine putere voieste sa slujeasca, nefiind in comuniune cu parohul ortodox si impotriva aprobarii episcopului, sa fie anatema”. -Gangra 6.

1431. -”Daca cineva ar voi sa ia darurile aduse pentru Biserica sau a le da celor afara de Biserica fara invoirea episcopului sau celui care are aceasta insarcinare si n-ar voi sa asculte de socotinta acestuia, sa fie anatema”. -Gangra 7.

1432. -”Daca cineva da sau ia vreun lucru fara voia episcopului sau celui insarcinat cu administrarea facerii de bine, sa fie anatema si cel ce da si cel ce ia”. -Gangra 8.

1433. -”Daca vreun preot sau diacon defaima pe episcopul sau, se desparte de Biserica si-si face adunare deosebita si ridica altar (Biserica), daca episcopul il cheama la ordine si el nu se supune si nici nu-l asculta, fiind chemat intaia si a doua oara, acela desavarsit sa fie caterisit si sa nu-si mai redobandeasca slujba si cinstea niciodata. Iar daca staruie a tulbura Biserica, acela prin stapanire externa sa se pedepseasca ca un tulburator”. -Am. 5.

1434. -”Nu se cade ca slujitorii sau clericii sa calatoreasca (lipsind de ia slujba) fara carte canonica de la episcop”‘. - Laod. 41.

1435. -”Nu se cade ca slujitorii sau clericii sa calatoreasca fara de porunca episcopului (bilet de voie in care sa arate scopul si calitatea calatorului)”. -Laod. 42.

1436. -”S-a gasit de cuviinta ca daca vreunii dintre clerici sau diaconi nu s-ar supune episcopului lor (Ev. 13. 17) care ar voi sa-i inainteze la o treapta mai mare pentru trebuintele Bisericilor lor, ei sa nu mai poata sluji nici in treapta din care nu au voit sa iasa”. -Cart. 31.

1437. -”Provincia care a fost sub obladuirea unui episcop sa nu-si poata lua alt episcop decat cu invoirea episcopului de care a depins pana atunci. Arhiereii si prezbiterii care voiesc sa ajunga episcopi, sa nu maguleasca poporul impotriva fostului episcop sau mitropolit, inselandu-i si gadilandu-le urechile, atrag de partea lor oameni cu viata osandita, inganfandu-se si dezbinandu-se de comunitatea episcopilor, ci chiar refuza sa se prezinte la sinod ca sa nu li se descopere pacatele lor. In tot chipul trebuie sa luptam ca acestia sa nu-si mai pastreze aceste tinuturi si nici Bisericile pe care au pus stapanire, fiind inlaturati de mitropolitii chiar cu putere de stat”. -Cart. 53.

1438. -”Orice cleric care isi pierde vrednicia de a sluji in Africa si ar voi sa treaca pe ascuns in partile de peste mare la Roma (1107-1115) sa-si piarda misiunea de slujitor bisericesc”. -Cart. 105. ,

1439. -”S-a hotarat ca daca vreun cleric ar voi sa mearga la imparat, sa aiba scrisoare de la mitropolit catre Biserica Romei in care sa se arate scopul calatoriei si de acolo sa i se dea o alta scrisoare catre curte. Cel ce ar merge direct la guvernator sa fie scos din comuniune. In cazul cand a ajuns la Roma si acolo a cazut intr-o alta nevoie, va cere o alta scrisoare de la episcopul Romei. Toate scrisorile sa aiba indicate ziua Pastelui, iar daca ziua Pastelul din acel an nu va fi cunoscuta, sa se puna cea a Pastelui trecut, asa cum se obisnuieste sa se scrie de consulat in actele publice. Sa se ceara de la imparat tot ceea ce vor crede folositor contra donatistilor, paganilor si a cultului lor. Toate scrisorile sa fie eliberate de Aurelius Augustin” ( + 430) -Cart. 106.

1440. -”Cel viclean aruncand in Biserica lui Hristos semintele neghinei eretice si acestea vazandu-le taiate din radacina cu sabia duhului, a venit pe alta cale de viclenie, apucandu-se sa desparta trupul lui Hristos prin nebunia schismaticilor. Dar Sfantul Sinod observand aceste viclenii ale lor a hotarat ca, daca de acum inainte vreun prezbiter sau diacon va osandi pe episcopul sau pentru oarecare vinovatie, inainte de sinodiceasca judecata si cercetare si de osandirea lui desavarsita, ar indrazni sa se indeparteze de la comuniune cu acela si numele lui nu-l va pomeni la sfintele rugaciuni ale liturghiilor precum s-a predanisit in Biserica, acela sa se supuna caterisirii si sa se lipseasca de toata demnitatea ieraticeasca (Ap. 31). Caci prezbiterul care-si atribuie pripit judecata mitropolitilor si osandeste cu de la sine putere mai inainte de judecata, dupa chibzuiala sa, pe parintele si pe episcopul sau, acela nu este vrednic nici de demnitatea si numele de prezbiter. Iar cei ce vor urma acestuia, de vor fi dintre cei ierositi si ei sa cada din demnitatea lor; iar de vor fi monahi sau mireni, desavarsit sa se afuriseasca din Biserica pana cand desfacand legatura cu schismaticii se vor intoarce la propriul lor episcop”, -l-ll, 13.

1441. -”Daca vreun episcop sub pretextul ca acuza pe mitropolitul sau mai inainte de sinodiceasca cercetare, s-ar departa pe sine de la comuniunea cu el si nu ar pomeni numele lui dupa obicei la dumnezeiasca slujba tainica, Sfiniul Sinod a hotanl ca acesta sa fie caterisit, daca numai dezbinandu-se de mitropolitul sau ar face schisma. Fiindca se cuvine ca fiecare sa cunoasca masura (datoriilor) sale si nici prezbiterul sa nu defaime pe episcopul sau, nici episcopul pe mitropolitul sau”. -I-II, 14.

1442. -”Cele ce sunt randuite pentru prezbiteri si episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. De aceea daca vreun prezbiter sau episcop sau mitropolit ar indrazni sa se departeze de comuniune cu propriul sau patriarh si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci numai inainte de infatisarea sinodiceasca si osandirea definitiva a acestuia ar face schisma, Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, indata ce se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si acestea s-a hotarat si s-a pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecaror vinovatii se indeparteaza de intaii lor statatori si fac schisma si rup unitatea bisericeasca. Caci cei ce se departeaza pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade sau de Sfintii Parinti, fireste (de comuniune) cu acela care propovaduieste eresul in public si cu capul descoperit il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca se vor supune cercetarii canonicesti, desfacandu-se pe sine-si de comuniunea cu cele ce se numeste episcop (chiar) inainte de cercetarea sinodiceasca ei se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi. Caci ei nu au osandit pe episcopi ci pe pseudoepiscopi si pe pseudoinvatatori si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-a silit sa izbaveasca Biserica din schisme si de dezbinari”. I-II, 15.

1443. Calugarul care isi primejduieste mantuirea, se cade a spune (prezbiterului) proestosului (staretului), ceea ce-l tulbura sufleteste. Daca primejdia nu este inlaturata sa plece de acolo si sa nu se mai tina seama de legatura” (ascultarii impuse lui fata de staretul care nu-l vindeca sufleteste). -Sf. Nicolae 6.

1444. -”Staretul care lasa pe altul dupa sine ca urmas, legandu-l cu juramant, dar el nestiindu-se in stare a conduce, legatura juramantului este fara temei si din aceasta cauza este fara tarie si cel legat este dator sa mearga la arhiereu si sa spuna cele despre sine si se va dezlega”. -Sf. Nicolae 7.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

NEASCULTAREA

Vizualizari: 1642

Id: 702

Imagine:

Share: