Nebunia mandriei

Piatra cea din capul unghiului a vieţuirii monahiceşti este smerenia. Smerenia şi ascultarea ajută la dobândirea feluritelor virtuţi, mai ales în legătură cu cele trupeşti, însă, dacă este mândrie, totul e zadarnic. Este la fel cum se distrug şi se nimicesc bancnotele de credit de cinci sute de ruble, aruncate în foc. Câtă vreme se află în afara focului, au o valoare foarte mare, dar, îndată ce nimeresc în foc, se transformă în scrum, care nimic nu preţuieşte. Şi încă, omul care are mari virtuţi, dar este mândru, se aseamănă cu o corabie imensă, plină cu lucruri preţioase, dar care nu intră în port, ci se îneacă în apele mării. Atât de mare şi distrugător e pe de o parte viciul mândriei, iar pe de altă parte, mântuitoare smerenia. Şi spre cine voi căuta, fără numai spre cel smerit şi blând, şi care tremură de cuvintele Mele (Is. 66: 2) - zice Domnul. (Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare:

Nebunia mandriei

Vizualizari: 900

Id: 9439

Imagine:

Share: