Necesitatea implinirii tuturor poruncilor dumnezeiesti

Cel ce primind zece talanţi va ţine unul sau doi, iar pe ceilalţi îi leapădă nu se dovedeşte a avea dreaptă înţelegere, ca unul ce dă înapoi pe cei mai mulţi talanţi; şi, chiar mai puţini talanţi de ar lepăda, tot greşeşte.

Ba se osândeşte şi acela căruia i s-a încredinţat de cineva chiar un singur talant şi îl dă înapoi deplin şi întreg, precum îl luase; deci se osândeşte pentru lipsa de câştig cu talantul dat. Căci cel ce a cinstit pe tatăl său zece ani, iar pe urmă îl loveşte numai o dată acela nu se numără, nici nu se cinsteşte ca un recunoscător, ci se osândeşte ca un ucigător de tată. Mergând dar, a zis Domnul, învăţaţi toate neamurile, spunându-le lor nu ca pe unele să le păzească, iar de altele să nu se îngrijească, ci să păzească toate câte v-am poruncit vouă şi Apostolul scrie: „Nedând nici o sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea voastră defăimată, ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu." (II Cor. 6, 3-4). Pentru că, dacă nu toate ne-ar fi fost de folos spre cunoştinţa mântuirii, apoi nu s-ar fi scris toate poruncile, nici nu ne-ar fi spus că este nevoie să se păzească toate. Ce folos îmi este mie din alte isprăvi atâta vreme cât, de voi numi nebun pe un frate, mă fac vinovat de gheenă? Ce folos îmi este a fi slobod de multe patimi, dar numai de una aş fi ținut în robie? Fiindcă cel ce face păcatul rob este păcatului. Iar, de ar zice cineva: Oare, mulţimea creştinilor care nu păzesc toate poruncile nu au nici un folos din păzirea numai a unora? La aceasta bine este să pomenim pe fericitul Petru, care, după atât de multe fapte dumnezeieşti, numai pentru că nu voia să păzească o singură poruncă a auzit pe Domnul zicându-i: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte pe Mine” (Ioan 13, 8). Dar, ar mai zice cineva, că scris este: „Oricine va chema numele Domnului se va mântui.” (Rom. 10, 13).

Drept aceea destulă este şi singură chemarea numelui Dumnezeului nostru, ca să mântuiască pe cel ce Îl cheamă. Deci să audă şi acela pe Apostolul zicând iarăşi: „Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă nu au crezut?” (Rom. 10,14). Sau, deşi crezi, însă auzi pe Domnul Care spune: „Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, Celui din ceruri.” (Matei 7, 21). Iar unii, chiar crezând că fac voia lui Dumnezeu, dar nu cum voieşte Dumnezeu, nici după înţelegerea dragostei dumnezeieşti, pentru aceasta nu au sporire la sârguinţa lor după glasul Însuşi al Domnului nostru Iisus Hristos Care a zis că fac acestea, “ca să arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata” (Matei 6, 5). Căci a lepăda ceva din cele poruncite nu este fără de primejdie. Dumnezeului nostru, slavă! Amin.

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 322)

Categoria: Articole

Cautare: