Nimeni nu trece fara rost pe langa noi

Să vă spun un secret, părinţilor. Tatăl meu, în fiecare zi ieşea la poartă şi oprea câte un ţăran, care îi părea mai sărac şi-i spunea:

- „Stai oleacă!”

- „Da ce-i, bădie?"

- „Hai şi-i mânca!”

Totdeauna era unul sau doi la masă. Mama uneori se mai oţăra. Trebuia să mai pună câte o cană de apă clocotită în borş. Eram copii mulţi.

- Câţi fraţi aţi fost?

- Şase.

Tata chema oameni de pe drum la masă, ca patriarhul Avraam! Totdeauna. Stătea la poartă, se uita frumos şi chema. Nu pe oricine. Care avea boii mai slabi, carul mai ponosit. Şi zicea:

- „Stai oleacă! Trage colea.”

El întreba:

- „Ce vrei, bădie?”

- „Ţi-e foame?”

- „Mai întrebi?”

Venea, mânca frumos, zicea: bogdaproste şi se ducea în treburile lui.

(Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, p. 95)

Categoria: Articole

Cautare:

Nimeni nu trece fara rost pe langa noi

Vizualizari: 758

Id: 7534

Imagine:

Share: