Nimic altceva nu impovareaza sufletul decat roadele pacatului

Dar ce rost are fraţilor, vorbind despre pocăinţa creştinilor, să nu vorbesc despre păcatul care grabnic împresoară, care este greu de purtat. Căci nu este deşert cuvântul apostolului, care strigă limpede că nimic altceva nu împovărează [sufletul] decât roadele păcatului, adică: adulterul, curvia, uciderile, furturile, mărturia mincinoasă, clevetirile, certurile, pizmuirile, mâniile şi cele asemenea acestora. Şi „cel ce seamănă în trup, din trup va şi secera stricăciunea". Dar voi triumfa şi asupra neputinţei de a scăpa din păcat, ca în cazul lui Iona, care socotea că poate scăpa de Cel ce vede toate şi cuprinde toate, neavând în minte rugăciunea celui ce zice: „De mă voi coborî în iad de faţă eşti, de voi lua aripile mele de dimineaţă şi mă voi aşeza la marginile mării, încât să mă ascund de ochii Tăi, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta". Acestea le-a închipuit pe bună dreptate, ca unele ce aveau să se împlinească prin Cuvântul cel deofiinţă şi de-un-tron, Cel ce şade de-a dreapta Tatălui. Căci binevoind, prin venirea în trup, să împlinească toată profeţia legii, a împlinit şi învierea preînchipuită mai înainte de Iona din chit. Intrând în corabie, profetul s-a culcat, dar păcatul, îngreunând corabia, o scufunda. Iar marea, ca să zic aşa, găsindu-l pe robul păcătos şi fugar, stârneşte valuri şi, luându-l, l-a închis în chit ca într-o închisoare, până ce a venit învierea cea de a treia zi a Stăpânului. Minune mare! Cum s-a dat la iveală în profet păcatul, cum s-a făcut linişte pe mare, şi corăbierii au dobândit izbăvire.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 90)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: