„Nimic nu este acoperit care sa nu se descopere, si nimic ascuns care sa nu fie cunoscut”

Întreaga noastră viaţă pământească, de la naştere şi până la cea din urmă suflare a noastră, va arăta la sfârşit ca un singur act concentrat. Conţinutul şi calitatea ei se vor vedea într-o fracţiune de secundă. Să ne imaginăm un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apă. O singură privire ne va spune dacă apa e curată sau nu. Tot aşa va fi şi cu noi atunci când vom fi trecut într-un alt tărâm. Cel mai trecător reflex al inimii sau minţii noastre îşi lasă urma asupra sumei totale a vieţii noastre. Să presupunem că numai o dată în întreg cursul vieţii mele am avut un impuls ticălos, de moment, spre crimă. Până când nu voi alunga această idee din inima mea printr-un act de căinţă, ea va rămâne în mine ca o pată întunecată cu neputinţă de ascuns. „Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere, şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut” (Lc. 12, 2).

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis p. 93)

Categoria: Articole

Cautare:

„Nimic nu este acoperit care sa nu se descopere, si nimic ascuns care sa nu fie cunoscut”

Vizualizari: 833

Id: 12807

Imagine:

Share: