Nimic nu face atat inima grea, cat pofta cea rea si atractia spre cele lumesti

Căci nimic nu face atât inima grea, cât pofta cea rea şi atracţia spre cele lumeşti şi faptul de a fi ataşat de pământ. Nu ar greşi cineva dacă ar numi asemenea inimă, inimă de lut. De aceea o şi numeşte grea. Şi spune că aceasta este pricina relelor, fiindcă inima, având rânduiala unui conducător de car, nu numai că nu a ţinut calul în frâie, ci şi pe ea însăşi s-a lăsat trasă în prăpastie. Şi trebuind să înaripeze trupul şi să-l facă din pământesc ceresc şi să îl ducă la cer, ea a căzut împreună cu el sub povara grea a viciilor. Aşadar, când este un astfel de conducător de car, sau astfel de cârmaci, ce nădejde de mântuire mai poate fi? Ca atunci când ar spune: „Dacă lumina care este în tine este întuneric, întunericul cu cât mai mult!". Când cârmaciul este beat şi imită neorânduiala valurilor şi a vânturilor, cum va fi izbăvită corabia?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 37)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare:

Nimic nu face atat inima grea, cat pofta cea rea si atractia spre cele lumesti

Vizualizari: 691

Id: 13840

Imagine:

Share: