Noi aici am ales filozofia cea cereasca... :: Marturii din viata monahala

Noi aici am ales filozofia cea cereasca... :: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Noi aici am ales filozofia cea cereasca...

Fiul meu, fiu al Preadulcelui Iisus, fiu al Preasfintei Fecioare si al sfintilor, care sa fie cuvantul meu catre tine ? De unde sa gasesc cuvinte ca sa-ti incalzesc sufletul ? De unde sa scot apa ca sa-ti astampar setea ? Paine de unde voi lua ca sa te hranesc ?

Vai, vai, nevrednicul de mine, ca m-am invrednicit sa nasc in Duhul Sfant un astfel de fiu, un flacau atat de bun, atat de cuminte si de ravnitor!

Dar cand ma voi invrednici sa te vad alaturi de mine? Cand ma voi bucura de tovarasia ta cea buna? Cand te voi vedea in mijlocul bisericii noastre, cazand in genunchi si plangand in fata icoanei Preadulcelui Iisus?

Voi fi, oare, vrednic sa vad toate acestea ? Sa-mi pun, oare, nadejdea ? Sa astept pana cand te voi vedea si atunci sa rostesc precum dumnezeiescul Simeon " Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane "?

Vai mie, nefericitul ! Lacrimile imi acopera ochii. Mana imi amorteste. Inima mea bate de emotie, afland ce voiesti sa devii : intelept impreuna cu inteleptii, invatator impreuna cu invatatorii, ritor impreuna cu ritorii, teolog impreuna cu teologii, predicator impreuna cu predicatorii, monah impreuna cu monahii, preot impreuna cu preotii si fiu al lui Dumnezeu cu fiii lui Dumnezeu.

Iubitul meu fiu, zboara catre mine. Iata, iti deschid bratele mele parintesti pline de dragoste. Intocmeste picioarele tale ca ale cerbului si eu iti voi da apa cea vie. Vino, fiule, la masa mea si eu iti voi pune pe masa painea vietii.

Paseste cu graba. Nu pierde timpul, deoarece moartea ne urmareste ca un rau tovaras de drum, iar lumea este inselatoare. Viata este plina de capcanele lui satana, care ne aduc de doua ori mai repede moartea. Placerea lumii trece ca umbra. Toate sunt ca un vis, ca fumul se risipesc. Toate sunt desertaciuni !

Noi aici am ales filozofia cea cereasca; preocupandu-ne de adancul tainelor dumnezeiesti, lucrand ca mintea noastra sa devina cat mai clara. Ne straduim dupa putinta sa intelegem cele ce nu sunt pipaibile cu mana, dar care se inteleg cu mintea. Pe Dumnezeu Il avem impreuna lucrator si ingerii cei purtatori de foc sunt cei care ne vorbesc si ne arata caile ceresti prin intermediul bunei constiinte. Si la urma tuturor, cand sufletul nostru pleaca, lasand pamantului, ca unei maici a tuturor, trupul acesta de tarana, atunci mergem in patria cea adevarata, unde stam de vorba cu ingerii, schimband cu ei imbratisare sfanta, neincetat minunandu-ne de cetele ceresti, pana cand la Stapanul si Mantuitorul nostru ajungand, ramanem pentru totdeauna nedespartiti de El.

Vino, deci, alergand, ca sa nu cazi de la acestea. Ridica-te si te incinge cu cureaua precum barbatul.

Vino si eu te voi astepta. Poate ca dupa cativa ani voi pleca, si atunci nu-ti voi mai putea fi de folos cu nimic.

Categoria: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Cautare: