Normanzii » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Normanzii

Normanzii au ajuns in Italia meridionala in 1012; bizantinii au incercat sa-i incorporeze in armata ca mercenari si sa-i transfere conform politicii traditionale in Asia Mica. In dorinta de a-si intemeia un principat, unii dintre ei au refuzat, devenind pentru Imperiu un adversar de temut. Pentru protectia Italiei meridionale impotriva arabilor din Sicilia au fost adusi in prima jumatate a secolului al XI-lea mercenari din tot Imperiul, printre care si normanzi. Comandantul bizantin Giorgios Maniakes reuseste sa recastige controlul partii orientale a Insulei, dar in 1040, din ratiuni de politica interioara este chemat la Constantinopol. In aceste conditii, arabii recuceresc terenul pierdut, cu exceptia Messinei. Acest esec a deschis practic cale libera normanzilor. Imparatul Mihail al V-lea (1041-1042) il trimite in 1041 pe Maniakes in Italia, iar acesta din urma duce o campanie feroce impotriva populatiei care pactizase cu normanzii. La venirea pe tron a lui Constantin al IX-lea Monomahul, Maniakes a incearcat sa organizeze o lovitura de stat, iar normanzii condusi de Robert Guiscard au cucerit Apulia. In noua situatie de criza, Bizantul s-a vazut nevoit sa se sprijine pe o eventuala revolta a lombarzilor si pe alianta cu papalitatea. Din cauza lipsei de coordonare dintre cele doua forte, trupele bizantine si cele pontificale au fost infrante de normanzi in iunie 1053.

Dupa ruptura din 1054, normanzii au inteles ca trebuie sa negocieze cu papa: la sinodul care a fost convocat de papa Nicoale al II-lea (1059-1061) in 1059 la Melfi, pe teritoriul normand, Robert Guiscard a acceptat reforma romana, fiind gata sa depuna juramant papei. La randul sau, papa s-a angajat sa-i sprijine pe normanzi in planurile lor de cucerire a Siciliei. Intre 1060-1061, Robert Guiscard a reusit sa cucereasca toate orasele Calabriei si ceea ce mai ramasese din Sicilia. Italia bizantina era redusa practic la o fasie de pamant cuprinsa pe coasta Adriaticei, intre Bari si Brindisi; dupa mai bine de trei ani de asediu, Bari cade in mana normanzilor pe 16 aprilie 1071. In aceste conditii, Bizantul pierdea ultima posesiune italiana, ceea ce mai ramasese dintr-o prezenta care simboliza obiectivul esential al reconstituirii Imperiului roman prin recucerirea vechii Rome.

Pierderea orasului Bari a depasit insa acest aspect simbolic: normanzii au reusit in scurt timp sa atinga stramtoarea Otrante, iar sub dinastia comnenilor in 1081, Guiscard a cucerit insula Corfu si a asediat Dyrachion. Fiul lui Guiscard, Bohemond, a cucerit Macedonia Occidentala, a trecut in Tesalia si a asediat Larissa. Toata aceasta actiune a fost in cele din urma stopata de Alexios I Comnenul (1081-1118) in momentul in care au aparut unele disensiuni intre normanzi. Dupa moartea lui Guiscard in 1085, Alexios a reusit sa recucerascasi cetatea Dyrachion.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: