Nu spre pieirea noastra ne trimite Domnul tot felul de suferinte

Au fost, sunt şi vor fi oameni care suferă în viaţa lor, asemenea lui Lazăr, fără o rază de lumină şi fără bucurii. Lazăr a fost lăsat de Dumnezeu fără bucuria vindecării. El a fost lăsat şi de oameni fără nici un ajutor, pentru ca să bea până la capăt paharul suferinţelor. Numai câinii veneau să-i lingă rănile. Dar uitaţi-vă cu ce bucurie nespusă s-a încheiat această viaţă amară, mucenicească a lui Lazăr! Numai ce a adormit, iar îngerii i-au şi ridicat sufletul la sânul lui Avraam, pentru fericirea veşnică din Rai.

De aceea, iubiţilor, să nu îi socotim nefericiţi pe aceia dintre noi, care rabdă fără nici un fel de mângâiere suferinţele, sărăcia și orice fel de alte necazuri. Să recunoaştem întotdeauna adevărul creştinesc nemincinos, că nu pentru pieirea noastră ne trimite Domnul tot felul de suferinţe, ci pentru ca să ne cureţe de toate patimile, viciile şi păcatele noastre şi să ne facă moştenitori ai împărăţiei Lui celei veşnice şi fericite.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 157)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: