O fapta buna…

- O bunică îşi împărtăşeşte nepoţelul fără ca părinţii lui să bănuiască ceva şi este îngrijorată că o face în taină.

- Nu văd nimic rău în aceasta. Dimpotrivă, este foarte bine că s-a găsit cineva din familie care să săvârşească o faptă bună pentru sufletul acestui copilaş. El trebuie învăţat să ducă o viaţă duhovnicească şi să se împărtăşească, deoarece în caz contrar sufletul său poate muri duhovniceşte şi, crescând, ar putea ajunge să fie stăpânit de forţele răului, ba chiar să se îmbolnăvească până la îndrăcire. Dacă, din mila lui Dumnezeu nu va ajunge la acest ultim stadiu, el va ajunge oricum un om cu caracter rău.

O floricică abia pusă în pământ are nevoie de îngrijire şi atenţie. Ea are nevoie să fie udată, săpată şi plivită de buruieni. În acelaşi fel, copilul trebuie împărtăşit cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Doar aşa sufletul lui va creşte sub protecţia deosebită a harului dumnezeiesc.

(Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 337)

Categoria: Articole

Cautare:

O fapta buna…

Vizualizari: 954

Id: 21003

Imagine:

Share: