O inima iubitoare nu e niciodata inclinata a presupune raul

Ceea ce sufletul a dezvoltat în el pe pământ, iubirea sau ura, aceea va duce cu sine în viaţa viitoare. O dovadă că repausaţii care au iubit în adevăr pe pământ continuă să iubească şi dincolo de mormânt, ne este dată prin parabola bogatului şi a lui Lazăr. Domnul ne învaţă lămurit cum bogatul, fiind în iad şi cu toate chinurile ce le îndură, îşi aminteşte de fraţii săi rămaşi pe pământ şi se îngri­jeşte de viitorul lor în viaţa viitoare, ceea ce dovedeşte că el îi iubeşte încă. Dacă este aşa, cu ce gingaşă iubire părintească nu iubesc oare părinţii pe copiii lor, rămaşi orfani pe pământ? Cât de profundă trebuie să fie iubirea soţilor şi a soţiilor pentru soţiile sau soţii lor! Cu ce iubire îngerească nu iubesc copii repausaţi pe părinţii lor rămaşi pe pământ? Ce iubire sinceră trebuie să aibă fraţii, surorile, prietenii ce-au rămas pe pământ şi pentru toţi cei cu care ei sunt uniţi prin credinţa creştină!

Sfântul Apostol Petru, părăsind această viaţă, făgăduieşte prietenilor săi să-şi amintească de ei şi după moarte: „Ştiind că fără de zăbavă este lepăda­rea trupului meu, precum şi Domnul nostru Iisus Hristos a arătat mie, mă voi nevoi şi pururea a vă avea pe voi după ieşirea mea, ca să faceţi pomenire de acestea” (II Petru 1,14-15).

Aşadar, chiar cei ce sunt în iad se ocupă de soarta noastră, iar cei care sunt în rai se roagă pentru noi. Dacă iubirea este viaţa, ceea ce este un adevăr de nezdruncinat, putem noi crede că repau­saţii noştri nu ne iubesc? Se întâmplă adeseori că judecăm pe alţii prin noi înşine. Dacă nu-l iubim pe aproapele nostru, credem că aşa trebuie să fie pentru toţi ceilalţi; însă o inimă iubitoare nu e niciodată înclinată a presupune răul, a bănui ura şi vicleşugul în inima altora; o inimă iubitoare chiar şi în neprietenii săi caută şi găseşte prieteni. De aceea, cei ce se îndoiesc de dragostea repausaţilor pentru cei vii dovedesc prin aceasta o inimă rece, unde nu arde flacăra dumnezeiască a iubirii, o inimă ce nu vieţuieşte în duh şi care e departe de Mântuitorul său, căci Domnul a reunit pe toţi membrii Bisericii Sale, fie ei pe pământ sau dincolo de mormânt, printr-o singură legătură a iubirii nemuritoare.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 356-357)

Categoria: Articole

Cautare:

O inima iubitoare nu e niciodata inclinata a presupune raul

Vizualizari: 686

Id: 9154

Imagine:

Share: