O paralela

Mai departe, călugăria mi-a pus problema „persoanei”. Ştim din literatura universală că unirea a două persoane în nuntire, atunci când poartă, mai mult sau mai puţin desăvârşit, caracterul unei uniri personale, a dat oamenilor experienţa unei oarecari „vecinicii”, adică a unei stări în afară vremii, ieşirea din hotarele înguste ale existenţei individuale. Cei ce au trecut prin această experienţă au cercat o nespusă încântare, o răpire. De unde au ajuns la concluzia că nunta este o „taină” în sine: biruinţă asupra egoismului, contopirea a doi într-o „unire”. Astfel, un teolog în Paris a ajuns până acolo unde să înceapă a afirma că în afara unei astfel de experienţe nu este cu putinţă să ajungi să înţelegi dogma Unităţii Treimice. (...)

Categoria: Articole

Cautare:

O paralela

Vizualizari: 883

Id: 18453

Imagine:

Share: