Omul e faptura libera, euharistica si sociala

Omul, făptură liberă şi euharistică, mai are şi o a treia însuşire definitorie: este o făptură socială. Este, cum îl numeşte Aristotel, o „vieţuitoare politică” căci nu devine cu adevărat el însuşi, cu adevărat uman decât trăind în cetate, adică într-o comunitate organizată social. Chiar şi pustnicul se pregăteşte pentru viaţa de singurătate trăind mai întâi viaţa de comuniune dintr-o mănăstire. Omul este „dialogal”. Cum scrie John Macmurray: „Omul începe să existe numai în momentul în care comunică, cel puţin, cu un al doilea”.

Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră” (Fac. 1, 26). „Să facem om”. Pentru Părinţii Răsăritului, aceasta înseamnă împreună-lucrarea Preasfintei Treimi. Fiinţa umană este creată după chipul Sfintei Treimi, adică după chipul lui Dumnezeu Unul în trei Feţe. Deci, omul este chemat să se exprime, ca şi Dumnezeu, comunitar sau în comuniune. Aşa cum Dumnezeu nu este o monadă izolată, ci o unime de trei Persoane ce se conţin veşnic Una pe Alta într-o mişcare de necurmată iubire reciprocă, nici omul nu devine cu adevărat el însuşi – pe deplin om după chipul lui Dumnezeu – decât atunci când trăieşte în şi pentru aproapele său.

(Episcop Kallistos Ware, Împărăţia lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 39-40)

Categoria: Articole

Cautare: