Omul este ispitit, mai intii de toate, prin pacatul mandriei

După căderea lui Adam, care a ascultat sfatul diavolului ce i-a spus: „Veţi fi ca Dumnezeu”, omul este ispitit mai întîi de toate prin păcatul mândriei şi este cu atât mai mult ispitit, cu cât progresează. Dacă n-am progresa în viaţa spirituală, am putea spune că ispita mândriei nici n-ar avea obiect. De aceea, cu cât avansează, cu atât omul trebuie să fie atent să progreseze deodată şi în cunoaşterea, şi unirea cu Dumnezeu, dar şi în smerenie. Căci dacă omul rămâne orgolios şi primeşte darul, atunci starea sa reală devine mai rea. Deci, se pune întrebarea: ce metodă poate fi utilizată pentru a asigura starea de smerenie? Şi în acel moment, stareţul Siluan a primit de la Hristos acest cuvânt: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”. Acesta este punctul extrem, cel mai radical al acestei căutări a smereniei. Un prim stadiu ar fi acela de a nu te justifica de ceva rău.

Sfântul Dorotei de Gaza şi alţi sfinţi spun că trebuie să te acuzi tu însuţi, şi să spui: „Eu sunt absolut nevrednic de Dumnezeu şi singurul loc unde eu pot fi este iadul. Şi această atitudine a sufletului ucide radical toate patimile. Dar trebuie să o completăm cu o altă fundamentare radicală, aceea că Dumnezeu este multmilostiv şi că pentru El totul este posibil, chiar şi a ne mântui. Stareţul Siluan era un „vârf spiritual”. El a avut acest mare dar de la Dumnezeu, al trăirii învierii. Era capabil să aplice în viaţa lui această terapie radicală. Însă e un mare pericol ca cineva să vrea să imite această stare extremă, să-şi ţină sufletul în iad: ar fi foarte rău pentru el. Trebuie să începem cu primele etape ale pocăinţei, nu cu ultima etapă, căci primele ne vor conduce la ultima. Şi aceasta vine de la Dumnezeu Însuşi. (Părintele Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 162-163)

Categoria: Articole

Cautare: