Omul ‒ ranit de patimi, vindecat de lucrarea virtutilor

Aşa cum cel care se află pe patul morţii nu se preocupă de spectacolele de teatru, la fel şi cel care se tânguie cu adevărat evită viaţa în desfătări. Aşa cum săracul, văzând comorile împărăteşti, îşi dă seama mai mult de sărăcia lui, la fel şi cel care cercetează virtuţile sfinţilor mari dobândeşte cuget mai smerit. Aşa cum fierul este atras de magnet, la fel şi cel care rămâne mult timp în patimi este atras de acestea fără să vrea. Aşa cum uleiul linişteşte marea, la fel şi postirea linişteşte tresăririle trupului. Aşa cum apa care este împinsă se urcă spre înălţimi, la fel şi sufletul care este încercat se înalţă spre Dumnezeu. Aşa cum cel care păstrează parfumul este trădat şi fără să vrea de miros, la fel şi cel care are înlăuntrul lui pe Duhul Sfânt este „trădat” de cuvintele şi smerenia lui. Aşa cum soarele vădeşte aurul strălucitor, la fel şi virtutea îl vădeşte pe omul care o are. Aşa cum vântul tulbură marea, la fel şi mânia tulbură mintea. Aşa cum cineva nu pofteşte mult mâncăruri din care n-a gustat, la fel cei curaţi la trup simt ispitele trupeşti mai uşoare şi mai rare. (Sfântul Ioan Sinaitul Scărarul) (Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Preot Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 127-128)

Categoria: Articole

Cautare: