Opera de mantuire intreprinsa de Hristos

Misterioasă şi plină de înţelepciune divină este marea operă de mântuire întreprinsă de Fiul lui Dumnezeu în lume! Nimic nu se pierde din vedere când e vorba de salvarea unui suflet! Ocările, vătămările sau clevetirile, care în fond nu sunt decât o revărsare de ură diabolică, sunt întoarse şi folosite de Dumnezeu pentru tămăduirea sufletului de boala mândriei şi lăcomiei, iar însăşi boala trupului o îngăduie şi o trimite Domnul aleşilor Săi pentru a le mijloci un preţios mărgăritar duhovnicesc: aducerea aminte de moarte. Iar în clipa în care creştinul s-a împăcat cu gândul morţii, fiind în stare să spună o dată cu Apostolul: „Doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos” , în acest moment el a rupt ultimul fir cu care egoismul său îl ţintuia de lumea păcatelor.

Analizând această terapeutică divină, putem face următoarea asemănare: bolile sufleteşti, provocate de căderea primului om în păcat, sunt vindecate de bolile trupeşti, care, în ultimă analiză, nu sunt decât rezultatul aceluiaşi păcat. Acest caz se aseamănă cu vindecarea omului muşcat de şarpe prin veninul altui şarpe turnat pe rana proaspătă, aşa cum fac negrii din Africa, sau cu vindecarea omului muşcat de un câine turbat prin inocularea aceloraşi microbi ai turbării în organismul bolnavului.

(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 56)

Categoria: Articole

Cautare: