Osandirea de sine il pazeste pe om curat de manie

Aruncându-ne pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu se naşte în noi răbdarea întru netulburare a defăimărilor, şi osândirea de sine îl păzeşte pe om curat de mânie. Să nu ai vrajbă cu nimeni, altminteri neplăcută va fi lui Dumnezeu rugăciunea ta: să ai pace cu toţi, ca să ai îndrăznire în rugăciune. Păzeşte ochii tăi, şi de inima ta nu se va lipi răul. Să nu pofteşti a asculta despre căderea celui care te-a dosădit, ca să nu te răzbuni pe el în inima ta; păzeşte-ţi auzul, ca să nu porneşti război în tine însuţi. 

Rugăciunea deasă desface legăturile patimilor, iar nepăsarea faţă de ea este maica uitării de Dumnezeu. Celui care aşteaptă moartea în fiecare clipă nu-i este lesne să păcătuiască, iar cel ce se aşteaptă la trai îndelungat nu va scăpa de păcate. Cel ce se pregăteşte să dea răspuns lui Dumnezeu pentru toate cuvintele şi faptele sale, râvneşte să se cureţe de păcate, iar cel ce zice: „Milostiv este Dumnezeu” e sălaş al celor vicleni.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 69)

Categoria: Articole

Cautare:

Osandirea de sine il pazeste pe om curat de manie

Vizualizari: 710

Id: 14259

Imagine:

Share: