Osandirea de sine si trezvia pun capat imprastierii atentiei

Paguba noastră constă în faptul că împrăştiindu-ne gândurile ne pierdem atenţia, iar mintea începe să rătăcească neştiind pe unde o face. Deşi stăm la rugăciune, ea totuşi se întrerupe. Ce e de făcut? Toţi spun unul şi acelaşi lucru: când te dezmeticeşti, întoarce-te iarăşi în inimă şi începe de acolo să strigi pentru ca mintea să nu se rătăcească din nou. De vei scăpa iarăşi mintea afară, fă după cum am spus. Şi tot aşa de fiecare dată. Va înceta, oare, vreodată această rătăcire a minţii? Sigur că va înceta. Mi se pare că dacă în această luptă vom recurge la osândirea de sine şi vom cere de la Domnul trezvie, atunci Domnul, văzând căutarea noastră cea cu răbdare şi dorirea sinceră a trezviei, ne va ajuta după mila Sa.

(Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc, Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul isihiei, Editura Bunavestire, Galaţi,  2003, p. 68)

Categoria: Articole

Cautare:

Osandirea de sine si trezvia pun capat imprastierii atentiei

Vizualizari: 684

Id: 10372

Imagine:

Share: