Ospatul dumnezeiesc

Tu să te lepezi complet de tine şi să te numeşti străin pentru toată această viaţă deşartă şi de aceea să nu te desfeţi nici cu mâncarea gustoasă, nici cu slava, nici cu bogăţia, nici cu prietenia celor vestiţi. Cine renunţă dintr-o dată la toate acestea printr-o viăţă fară câştig, prin lacrimi, tăcere, rugăciuni, privegheri şi exerciţiul citirii cărţilor, hrănindu-se raţional cu bunătatea dumnezeiască, acela se bucură, fiind întotdeauna plin de veselie dumnezeiască.

Iată în ce constă viata celor cuvioşi şi feciorelnici! Iată bogăţia lor! Iată slava lor nemincinoasă şi bucuria! În aceasta constă răsplata însutită promisă lor: într-o logodnă mai înainte făcută cu bunurile viitoare iar nu în faptul de a obţine din nou câştigul averilor trecătoare, aşa cum în mod fals gândesc slujitorii şi iubitorii aurului. Domnul a spus: „Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”. Şi nimeni nu poate să slujească la doi domni. Dacă cineva doreşte să se sature atunci de ospăţul dumnezeiesc împreună cu cei cuvioşi, fiind chemat să nu refuze ca un nebun din cauza ţarinei, nici din cauza perechii de boi, nici pentru motivul căsătoriei cu o femeie (Luca 14, 18-20). Dacă refuză pentru unul din aceste motive, atunci un asemenea om să ştie precis că el e lipsit de cina dumnezeiască, martor al acestui lucru fiind Acela Care a adeverit căderea prin jurământ.

(Sfântul Maxim Grecul. Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 96)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: