Ostrogotii » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Ostrogotii

Supletea diplomatiei bizantine se va manifesta inca odata cu prilejul invaziei ostrogotilor. Sub Leon I ei au primit pamanturi, numai caseful lor, Teodoric, mandru de serviciile aduse imparatului Zenon, s-a aratat exigent si a invadat Peninsula Balcanica, amenintand Constantinopolul. Tot acum lucrurile se precipitasi in Occident: in 476, un sef al unor triburi germanice, Odoacru, l-a inlaturat pe ultimul august de sange roman, Romulus Augustus, cucerind Italia. In plus, el obtine de la Zenon delegatie pentru a guverna Italia. Dandu-si seama de pericolul reprezentat de o astfel de autonomie, Zenon se gandeste sa-l pedepseasca atat pe el, cat si pe Teodoric. Planul sau era urmatorul: il sfatuieste pe acesta din urma sa lupte impotriva lui Odoacru, promitandu-i in cazul unei victorii succesiunea. Teodoric reuseste sa-l infranga pe Odoacru, cucereste Ravenna, iar Orientul este salvat pentru a treia oara. Teodoric se instaleaza ca suveran al Italiei avand Ravenna drept capitala, cerand imparatului Anastasie legitimitatea. Prin acest gest se poate observa cum imparatul din partea orientala a Imperiului reusea sa-si pastreze inca autoritatea. Aparentele erau salvate: Imperiul isi conserva unitatea, iar imparatul autoritatea. Vom asista insa la un proces care cu timpul se va accentua, anume acela al opozitiei din ce in ce mai vizibila dintre Orientul intact si Occidentul desirat intre ostrogotii ce detineau Italia, francii ce ocupau o buna parte a Galiei, vizigotii care aveau restul Galiei si Spania, iar vandalii detinatori ai Africii. De altfel, incercarile lui Justinian din secolul al VI-lea, de refacere a frontierelor occidentale se vor dovedi in buna masura zadarnice, separatia fiind defintiva.

Prezenta acestor barbari la granitele Imperiului era o traditie, ca si incadrarea lor uneori in armata romana; puterea civilizatoare a romanitatii asigura insa asimilarea lor rapida. Invaziile masive din secolele IV-V vor modifica profund datele prezentei barbare pe teritoriul Imperiului suscitand aprigi controverse. Pentru unii, lumea romana risca sa-si piarda identitatea: acesti barbari trebuiau eliminati cu atat mai mult cu cat o buna parte dintre ei erau arieni. Pentru altii, increzatori in superioritatea civilizatiei romane, prezenta lor era o sansa pentru repopularea unor teritorii ca celedin Tracia, depopulate inainte de invazii. In cazul ostrogotilor lui Teodoric, prea puternici pentru a fi invinsi si prea numerosi pentru a fi asimilati, este experimentata chiar o solutie originala: devenit magister militum, regele ostrogot conduce Italia cucerita in numele imparatului si mentine administratia romana.

Aceasta situatie necesita de asemenea si o pace durabila pe cel de al doilea front, deschis aproape in permanenta confruntarilor cu persii. Luptele se vor da timp de mai multe decenii pentru controlul campiilor bogate situate intre Tigru si Eufrat sau pentru orase prospere precum Edessa. In aceasta zona, singura solutie viabila era o pace durabila, pe care o vor incheia in cele din urma Justinian si Cosroe I in anul 532.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: