Pacatul nemarturisit - rana de moarte pentru suflet

Unii se rușinează să se spovedească pentru că ocupă slujbe importante și sunt persoane însemnate. Dar priviți la pilda pe care ne-o dă episcopul Potamie! El era cu vârsta înaintată, îmbrăcat cu toată virtutea și era model de neprihănire. S-a întâmplat totuși că a căzut în păcat. Dar îndată s-a ridicat din nou și și-a pus în gând să se pocăiască în fața soborului tuturor episcopilor, care urma să se adune în cetatea sa. Când s-a deschis soborul, preacinstitul episcop Potamie a fost ales să-l conducă. În inima sa simțea o luptă puternică între rușine și frângerea inimii. Potamie, îi spunea pe de o parte rușinea, oare te vei mărturisi în fața tuturor? Potamie, îi striga pe de altă parte pocăința, de ce să amâni și să nu împlinești ceea ce ai făgăduit? Nu-ți este rușine de lume? îl îndemna rușinea. Te rușinezi de Dumnezeu! îl sfătuia pocăința! Dar ești arhiereu! Vei fi sminteală? Îl inspira rușinea. Tocmai de aceea, că ești arhiereu, trebuie să dai lumii un exemplu de urmat! Îi spunea pocăința. Până la urmă aceasta a biruit, iar rușinea s-a dus de la el. Potamie s-a ridicat de pe scaunul arhieresc și și-a mărturisit în fața tuturor păcatul. S-au minunat de această mărturisire chiar și îngerii din cer.

Dacă un arhiereu nu s-a rușinat să-și mărturisească în fața întregului sobor greșeala sa, de ce să ne rușinăm, în taină, în fața unui slujitor al Domnului, să ne mărturisim păcatele? Îndată ce le vom mărturisi, ele încetează să mai fie greșeli. Când David și-a mărturisit păcatele în fața lui Natan, a auzit îndată mângâierea „Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta” (2 Regi 12, 13). Păcatul nemărturisit rămâne neiertat, rană de moarte pentru suflet. Pentru aceea să îndrăznim deci să ne mărturisim!

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, Traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, Editura Sophia, București, pp. 73-75)

Categoria: Articole

Cautare: