Pacatul si scuza obisnuintei

Treapta a noua a păcatului este obişnuinţa sau obiceiul. Un duhovnic bun, la mărturisire, ştie pe cel păcătos în ce treaptă este. Dacă-l întrebi aşa: „Moşule, sau mătuşă, sau soră, de ce fumezi?” „Părinte, m-am obişnuit cu ţigara!” Deodată îţi spune că este în treapta a noua. Că el n-a căzut o dată în viaţă. El spune să s-a obişnuit cu ţigara, că ţine tabachera cam aproape.

„De ce bei, moşule?” „M-am cam obişnuit, părinte, cu paharul, cu rachiul, cu vinul!”

„De ce spui minciuni?” „Părinte, m-am obişnuit cu ele!”

„De ce faci cutare păcat trupesc?” „M-am obişnuit cu el!”

„De ce furi?” „Părinte, aşa mi-i obiceiul!”

Deci îl cunoşti de la această vorbă în ce treaptă este, adică în treapta a noua. Acestea sunt trepte mai grele de-acum. Treapta a noua este obiceiul păcatului.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa. Volumul VI, ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 43)

Categoria: Articole

Cautare:

Pacatul si scuza obisnuintei

Vizualizari: 662

Id: 6284

Imagine:

Share: